foniatrie sf [At: DEX / P: ~ni-a~ / Pl: ~ii / E: fr phoniatrie] Disciplină medicală carc studiază tulburările și afecțiunile vocii.

FONIATRIE s.f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [Pron. -ni-a-, gen. -iei. / < fr. phoniatrie].

FONIATRIE s. f. disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. (< fr. phoniatrie)

foniatrie s. f. 1986 (med.) Specialitate medicală care studiază tulburările vocii v. fonoaudiologie (din fr. phoniatrie; DEX, DN3)

FONIATRIE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul tulburărilor vocii, precum și cu metodele de tratare și de profilaxie ale acestora. [Art. foniatria; G.-D. foniatriei; Sil. -ni-a-tri-e] / fr. phoniatrie

foniatrie (desp. -ni-a-tri-) s. f., art. foniatria, g.-d. foniatrii, art. foniatriei

foniatrie (-ni-a-tri-) s. f., art. foniatria, g.-d. foniatrii, art. foniatriei

foniatrie s. f. (sil. -a-tri-), art. foniatria, g.-d. foniatrii, art. foniatriei

FON-, v. FONO-₁. □ ~astenie (v. -astenie), s. f., oboseală a organelor vocale; ~endoscop (v. endo-, v. -scop), s. n., stetoscop*; ~endoscopie (v. endo-, v. -scopie), s. f., 1. Auscultare a zgomotelor cardiace cu ajutorul fonendoscopului. 2. Delimitare a unui organ anatomic cu ajutorul fonendoscopului, aplicat la nivelul său; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii; ~iatru (v. -iatru), s. m. și f., specialist în foniatrie; ~opsie (v. -opsie), s. f., apariție de senzații vizuale colorate la auzul sunetelor.