fluviu sn [At: MACEDONSKI, O. I, 275/ Pl: ~ii / E: lat fiuvius] 1 Apă curgătoare mare, care se varsă în mări sau în oceane. 2 (Fig) Șuvoi. 3 (Fig) Debit mare de curgere.

FLUVIU, fluvii, s. n. Apă curgătoare care se varsă în mare. Cînd am văzut lucind orbitor în zare brîul lat și alb al unui fluviu, am știut că e Volga. STANCU, U.R.S.S. 180. ◊ Fig. Simt de-acum fiorii magici de-aripări, de fremătări, Și un fluviu prin artere de suave îmbătări. MACEDONSKI, O. I 275. ♦ Fig. Cantitate mare dintr-un lichid care curge; șuvoi. Mi-ar fi plăcut să fiu acolo, lîngă fluviul de fontă fierbinte. BARANGA, I. 160. – Pronunțat: -viu.

FLUVIU s.n. Apă curgătoare cu debit mare care se varsă în mare sau în ocean. ♦ (Fig.) Șuvoi; potop; debit mare de curgere, revărsare. [Pron. -viu, pl. -vii. / < lat. fluvius].

FLUVIU s. n. 1. apă curgătoare cu debit mare, care se varsă în mare sau în ocean. 2. (fig.) șuvoi; potop; revărsare. (< lat. fluvius)

FLUVIU ~i n. 1) Apă curgătoare mare, care se varsă într-o mare sau într-un ocean. 2) fig. Cantitate mare de elemente de același fel (oameni, vehicule etc.), care se mișcă într-o direcție. [Sil. flu-viu] /<lat. fluvium

fluviu n. mare curs de apă care se varsă în mare.

*flúviŭ n. (lat. fluvius, d. fluere, a curge). Mare rîŭ care se varsă în mare (ca Dunărea, Nilu ș. a.).

film-fluviu s. n. Film de o lungime neobișnuită ◊ „«Ziaristul» a fost un adevărat film-fluviu, având două serii a câte două ore fiecare.” Cont. 21 VII 67 p. 5 ◊ „Un film-fluviu s-a vărsat într-o mare de emoție destul de greu de înțeles de «cineva din afară».” R.l. 3 I 78 p. 6. ◊ „Wim Wenders folosește o întrepătrundere de imagini mentale cu realitatea într-un film-fabulă-fluviu realizând o atmosferă pe cât de sofisticată pe atât de inchizitorială.” R.lit. 28 XI 91 p. 23; v. și Cont. 1 XII 78 p. 10 (din film + fluviu; cf. fr. film-fleuve; DMN 1966)

proces-fluviu s. n. (jur.) Proces de lungă durată ◊ „Proces-fluviu. La Tribunalul penal din Napoli a început, marți, un proces-fluviu împotriva Camorrei, echivalentul napolitan al mafiei siciliene.” R.l. 29 XI 83 p. 6. ◊ „În cadrul acestui proces-fluviu vor compărea în fața instanței circa 250 de mafioți.” Sc. 4 X 84 p. 6. ◊ „Cele 94 de zile ale procesului-fluviu nu au permis să se stabilească unde se află în prezent sumele înmânate de revistă ziaristului H.” R.l. 9 VII 85 p. 6 (din proces + fluviu)

scor-fluviu s. n. (sport) Scor foarte mare ◊ „U.T.A. a suferit o înfrângere la un scor-fluviu.” Sc. 3 XI 69 p. 3. ◊ „Am jucat în două partide încheiate cu scoruri-fluviu.” I.B. 15 X 73 p. 3. ◊ „Fotbaliștii români și-au dat seama destul de repede că pot realiza un scor-fluviu.” R.l. 12 V 75 p. 5 (din scor + fluviu)

Amazone (Fluviul) f. pl. numit (în cursul său superior) și Marinion, cel mai mare fluviu din lume, în America meridională, izvorește din Cordilierii Anzilor și se varsă în Oceanul Atlantic: 6420 km. [Numele său provine de acolo că primii navigatori întâlniră pe ambele maluri ale fluviului, femei răsboinice asemenea Amazoanelor].

Hoang-Ho n. sau Fluviul-Galben, mare fluviu în China, izvorește din Tibet și se varsă în golful Pecili: 3760 km.

fluviu [viu pron. vĭu] s. n., art. fluviul; pl. fluvii, art. fluviile (desp. -vi-i-)

fluviu [viu pron. vĭu] s. n., art. fluviul; pl. fluvii, art. fluviile (-vi-i-)

fluviu s. n. [-viu pron. -viu], art. fluviul; pl. fluvii. art. fluviile (sil. -vi-i-)

fluviu

+roman-fluviu s. n., pl. romane-fluviu

FLUVIU s. (GEOGR.) apă. (Dunărea este unul dintre marile ~ii ale Europei.)

FLUVIU s. (GEOGR.) apă. (Dunărea este unul dintre marile ~ ale Europei.)

fluviu (fluvii), s. m. – Apă curgătoare mare. Lat. fluvius (sec. XIX). – Der. fluvial, adj. (fluvial), din fr.

HONG HA (YUAN JIANG/FLUVIUL ROȘU), fluviu în SE Asiei (China și Vietnam); 1.183 km. Izv. din Pod. Yunnan și se varsă printr-o deltă de c. 15 mii km² în Marea Chinei de Sud (G. Bac Bo). Afl. pr.: Song Da. Navigabil în aval de Man-Go, iar, pentru vasele oceanice, de la Hanoi (174 km).