5 intrări

school Articole pe această temă:

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUIERÁT s. n. Faptul de a fluiera. [Pr.: flu-ie-] – V. fluiera.

FLUIERÁT s. n. Faptul de a fluiera. [Pr.: flu-ie-] – V. fluiera.

fluierat2, ~ă a [At: MDA ms / P: flu-ie~ / Pl: ~ați, ~e / E: fluiera] 1 (D. bucăți muzicale) Cântat2 la fluier (1). 2 (D. bucăți muzicale) Reprodus prin fluierare (1). 3 (D. spectacole, manifestări sportive etc.) Dezaprobat (sau, rar, aprobat) prin fluierături (3).

fluierat1 sn [At: MARIAN, S. R. II, 121 / P: flu-ie~ / E: fluiera] 1-8 Fluierare. 9 Fluierătură.

FLUIERÁT s. n. Acțiunea de a fluiera și rezultatul ei. Și-l cunosc pe fluierat Că e june nensurat. HODOȘ, P. P. 62.

fluĭerát n., pl. urĭ. Vest. Șuĭerat.

FLUIERÁ, flúier, vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. ◊ Compus (Pop. și fam.): fluieră-vânt s. m. și f. = om care își pierde vremea, care umblă haimana. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături. 2. A cânta din fluier (1). 3. A emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a șuiera. [Pr.: flu-ie-] – Din fluier.

fluiera [At: DOSOFTEI, V. S. 218/2 / V: (reg) floiera / P: flu-ie~ / Pzi: fluier (înv, 13) ~rez / E: fluier] 1 vi A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. 2 vi (Îe) A ~ a pagubă A fluiera în semn de regret pentru o pagubă suferită sau pentru o nereușită. 3 vi (Îae) A face o prostie, a suferi un insucces, fără a mai putea schimba lucrurile Cf a rămâne cu buzele umflate (sau buzat). 4 vti (Îe) A(-i) ~ cuiva (sau pe cineva) A chema pe cineva printr-o fluierătură (2). 5 vti (Îae) A avertiza pe cineva printr-o fluierătură (2). 6 smi (Îc) ~ră-vânt Om care își pierde vremea Si: haimana. 7 smi (Îc) ~ră-n-biserică Om de nimic. 8 vi (Îe) Domnul ~ră în biserică Se spune despre oamenii înșelați. 9 vi (Îae) Se spune despre oamenii fără căpătâi. 10 vi (Îae) Se spune despre proști. 11 smi (Îc) ~ră-n-bute Bețiv. 12 vi (D. unele păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului (1). 13 vi A cânta din fluier (1). 14 vi A emite sunete ascuțite întrebuințând un instmment special, mai ales pentru semnalizare. 15 vt A reproduce o melodie fluierând (1). 16 vt(a) A semnala suflând într-un fluier (3) începutul și terminarea unei partide de fotbal, volei etc., oprirea jocului, startul unei competiții atletice etc. 17 vt (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea (sau, rar, aprobarea) prin fluierături (3). 18 vt (Pop; d. vânt, furtună, vijelie etc.; la persoana a III-a) A se abate asupra cuiva. 19 vi (D. vânt, furtună, vijelie; la persoana a III-a) A produce un zgomot ascuțit și puternic Si: a șuiera.

fluieraș [At: DOSOFTEI, V. S. 218/2 / P : flu-ie~ / Pl: ~e sn, ~i sm / E: fluier + -aș] 1-2 sn (Șhp) Fluier (1) (cam) mic. 3 sn Fluier (1) ciobănesc mic. 4 sn Fluier (1) mic și scurt de metal (de pământ sau de zahăr) care poate produce un singur ton Cf țignal. 5 sn Dans țărănesc nedefinit mai de aproape. 6 Melodie după care se execută dansul fluieraș (5). 7-9 sn (Pop; șhp) Fluier (5-7) (de mică intensitate). 10 sm Fluierar (1). 11 sm (Orn; reg) Mierlă galbenă.

șuier, ~ă [At: KLEIN, D. 425 / V: (reg) șoi~, ~ir sn / Pl: ~e / E: pvb șuiera] 1-4 sn Șuierătură (8-11). 5 sn (Olt; Mun) Fluier din metal sau din coajă de salcie. 6 sf (Reg) Nai.

FLUIERÁ, flúier, vb. I. Intranz. I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. ◊ Compus: fluieră-vânt s. m. invar. = om care își pierde vremea, care umblă haimana. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranz. (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături. 2. A cânta din fluier (1). 3. A emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuțit și puternic; a șuiera. [Pr.: flu-ie-] – Din fluier.

FLUIERÁ, flúier, vb. I. Intranz. I. 1. A produce un sunet ca al fluierului sau o combinație (melodică) de sunete, suflînd printre buze (sau printre degetele băgate în gură). Pe ici, pe colea, trecea cîte un romanțios fluierînd. EMINESCU, N. 34. Pune straja la pîndă, ca să tragă cu urechea și să fluiere cînd se apropie vînătorul. ODOBESCU, S. III 81. ◊ Expr. A fluiera a pagubă = a fluiera în semn de părere de rău pentru o pagubă suferită, pentru o neizbîndă. Ce să facă el așadară? Fluieră una a pagubă. RETEGANUL, P. I 60. ◊ Tranz. Hulub era de felul lui un om vesel. Mai totdeauna fluiera frînturi de melodii. V. ROM. februarie 1953, 42. Trec fețe serbede... fluierînd doine dureroase! RUSSO, S. 147. ◊ Compus: fluieră-vînt s. m. = persoană care își pierde vremea umblînd haimana, fără nici o treabă serioasă. Fata tot șezînd la fereastră, vedea pe un june fluieră-vînt, umblînd de colo pînă colo. ISPIRESCU, L. 120. ♦ (Despre unele păsări sau insecte) A produce sunete asemănătoare cu ale fluierului. Ei aud... acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, scîrțîind, fluierînd. ODOBESCU, S. III 19. ◊ Tranz. O mierlă fluiera o melodie înceată. SADOVEANU, O. I 287. ♦ Tranz. (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea prin fluierături. Spectatorii l-au fluierat pe arbitru.Slugile aduse la reprezentație de neamurile sale l-au fluierat. Nici asta nu-l putea opri. SADOVEANU, E. 68. 2. A cînta din fluier. Măi bădiță Niculiță, Cînd ieși seara pe uliță, Fluieră din fluieriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 49. 3. A produce sunete ascuțite, întrebuințînd un instrument special, mai ales pentru semnalizare; a șuiera. Ilenuța milițiană Fluieră cu foc. FRUNZĂ, Z. 62. II. (Despre vînt) A sufla cu tărie, a șuiera. Vîntul fluieră în strașina casei. Zăpada le-a troienit ușa pe din afară. DELAVRANCEA, H. TUD. 28. ◊ Tranz. Cine poate să zică că zdrențurosul și desculțul nu s-ar îmbrăca mai curat și mai elegant dacă ar avea putință... că i-ar plăcea să-l ploaie din tavan și să-l fluiere vîntul din toate părțile? GHICA, S. 594.

A FLUIERÁ2 flúier tranz. 1) A cânta prin fluierat. ~ o melodie.Fluieră-vânt calificativ depreciativ, atribuit unei persoane care umblă fără rost; pierde-vară. 2) A trata cu fluierături (manifestând nemulțumire, dezaprobare). [Sil. flu-ie-] /Din fluier

A FLUIERÁ1 flúier intranz. 1) A cânta din fluier. 2) A scoate sunete pătrunzătoare cu un instrument special (pentru a semnaliza ceva). 3) A produce un sunet, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. 4) (despre păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului. 5) (despre vânt, furtună etc.) A produce un zgomot ascuțit și continuu; a șuiera. [Sil. flu-ie-] /Din fluier

fluierà v. 1. a sufla în fluier, a cânta din fluier; 2. a da un sunet subțire printre buze; 3. a dezaproba șuierând: l’au fluierat.

fluieră-vânt m. trântor: fata vedea pe un tânăr fluieră-vânt ISP.

2) flúĭer, a v. intr. (dintr’o răd. flu- [rudă cu fluture și lat. flare, a sufla, și flúere, a curge] cu aceĭașĭ term. ca în a șuĭera). Vest. Șuĭer.

flúĭeră-vînt m., pl. tot așa. Fam. Om fără ocupațiune, leneș.

2) șúĭer, a v. intr. (lat. sibulo [îld. sibilo], -áre, apoĭ *siŭulo, mrom. șiur, șuir, șuĭer; fr. siffler, pv. siular, siblar, sp. chillar, siblar, pg. silvar. Cp. cu treĭer). Est. Scot un sunet ascuțit țuguind buzele saŭ băgînd degetele în gură saŭ suflînd în șuĭerătoare saŭ dînd drumu aburuluĭ dintr’un cazan și făcîndu-l să treacă pintr’un fel de șuĭerătoare: merla șuĭeră. Suflu într’un fel deosebit (vorbind de șerpĭ). Vîjîĭ saŭ fîșîĭ pintre ramurĭ saŭ pin podu caseĭ (vorbind de gloanțe): un glonț îĭ șuĭeră pe la ureche. V. tr. Cînt șuĭerînd: a șuĭera o melodie. Reprob (blamez) pin șuĭerat: publicu l-a șuĭerat (pe actor, pe orator). – În vest fluĭer.

șuĭerat n., pl. urĭ. Est. Acțiunea de a șuĭera (omu, șerpiĭ, vîntu, gloanțele). Șuĭerătură: am auzit un șuĭerat. – În vest fluĭerat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: fluierat (adj.)
fluierat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluierat
  • fluieratul
  • fluieratu‑
  • fluiera
  • fluierata
plural
  • fluierați
  • fluierații
  • fluierate
  • fluieratele
genitiv-dativ singular
  • fluierat
  • fluieratului
  • fluierate
  • fluieratei
plural
  • fluierați
  • fluieraților
  • fluierate
  • fluieratelor
vocativ singular
plural
Intrare: fluierat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluierat
  • fluieratul
  • fluieratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fluierat
  • fluieratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: fluiera
verb (VT2.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fluiera
  • fluierare
  • fluierat
  • fluieratu‑
  • fluierând
  • fluierându‑
singular plural
  • fluieră
  • fluierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fluier
(să)
  • fluier
  • fluieram
  • fluierai
  • fluierasem
a II-a (tu)
  • fluieri
(să)
  • fluieri
  • fluierai
  • fluierași
  • fluieraseși
a III-a (el, ea)
  • fluieră
(să)
  • fluiere
  • fluiera
  • fluieră
  • fluierase
plural I (noi)
  • fluierăm
(să)
  • fluierăm
  • fluieram
  • fluierarăm
  • fluieraserăm
  • fluierasem
a II-a (voi)
  • fluierați
(să)
  • fluierați
  • fluierați
  • fluierarăți
  • fluieraserăți
  • fluieraseți
a III-a (ei, ele)
  • fluieră
(să)
  • fluiere
  • fluierau
  • fluiera
  • fluieraseră
Intrare: fluieră-vânt (s.f.)
fluieră-vânt2 (s.f.) substantiv feminin invariabil
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
plural
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
genitiv-dativ singular
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
plural
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
vocativ singular
plural
Intrare: fluieră-vânt (s.m.)
fluieră-vânt1 (s.m.) substantiv masculin invariabil
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
plural
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
genitiv-dativ singular
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
plural
  • fluieră-vânt
  • fluieră-vânt
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fluierat (s.n.)

etimologie:

  • vezi fluiera
    surse: DEX '98 DEX '09

fluiera

  • 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului sau o combinație (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Pe ici, pe colea, trecea cîte un romanțios fluierînd. EMINESCU, N. 34.
      surse: DLRLC
    • Pune straja la pîndă, ca să tragă cu urechea și să fluiere cînd se apropie vînătorul. ODOBESCU, S. III 81.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Hulub era de felul lui un om vesel. Mai totdeauna fluiera frînturi de melodii. V. ROM. februarie 1953, 42.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Trec fețe serbede... fluierînd doine dureroase! RUSSO, S. 147.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A fluiera a pagubă = a fluiera în semn de părere de rău pentru o pagubă suferită, pentru o neizbândă.
      exemple
      • Ce să facă el așadară? Fluieră una a pagubă. RETEGANUL, P. I 60.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre unele păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ei aud... acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, scîrțîind, fluierînd. ODOBESCU, S. III 19.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv O mierlă fluiera o melodie înceată. SADOVEANU, O. I 287.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Spectatorii l-au fluierat pe arbitru.
        surse: DLRLC
      • Slugile aduse la reprezentație de neamurile sale l-au fluierat. Nici asta nu-l putea opri. SADOVEANU, E. 68.
        surse: DLRLC
  • 2. A cânta din fluier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Măi bădiță Niculiță, Cînd ieși seara pe uliță, Fluieră din fluieriță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 49.
      surse: DLRLC
  • 3. A emite sunete ascuțite întrebuințând un instrument special, mai ales pentru semnalizare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ilenuța milițiană Fluieră cu foc. FRUNZĂ, Z. 62.
      surse: DLRLC
  • 4. impersonal (Despre vânt, furtună, vijelie etc.) A produce un zgomot ascuțit și puternic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șuiera attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vîntul fluieră în strașina casei. Zăpada le-a troienit ușa pe din afară. DELAVRANCEA, H. TUD. 28.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Cine poate să zică că zdrențurosul și desculțul nu s-ar îmbrăca mai curat și mai elegant dacă ar avea putință... că i-ar plăcea să-l ploaie din tavan și să-l fluiere vîntul din toate părțile? GHICA, S. 594.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • fluier
    surse: DEX '98 DEX '09

fluieră-vânt

  • 1. Om care își pierde vremea, care umblă haimana.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pierde-vară attach_file un exemplu
    exemple
    • Fata tot șezînd la fereastră, vedea pe un june fluieră-vînt, umblînd de colo pînă colo. ISPIRESCU, L. 120.
      surse: DLRLC

etimologie: