13 definiții pentru fluștura fluștiura


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLUȘTURÁ, flúștur, vb. I. Tranz. (Pop.) A flutura (4). – Et. nec.

fluștura [At: SANDU-ALDEA, A. M. 220 / V: fliu~, ~tiu~, ~uciu~ / Pzi: fluștur / E: nct] 1-2 vi A flutura (4-5). 3 vt A flutura (9). 4 vi A fluiera printre dinți Si: a șuiera.

FLUȘTURÁ, flúștur, vb. I. Tranz. A flutura (4). – Et. nec.

FLUȘTURÁ, flúștur, vb. I. Tranz. A flutura (4). Săbioara mi-o trăgea, De trei ori c-o fluștura Și da capu ca să-i ia. ȘEZ. VII 60. – Variantă: fluștiurá (PĂSCULESCU, L. P. 219) vb. I.

flutura [At: BIBLIA (1688) ap. TDRG/ Pzi: flutur, (iuz) ~rez / E: fluture] 1 vi (D. insecte, păsări etc.) A bate din aripi Si: a fâlfâi (1). 2 vi (Pex) A zbura. 3 vi (D. steaguri, haine, plete etc.) A se legăna în vânt Si: a fâlfâi (2). 4 vi (Reg; d. oameni; cu determinările „din cap”) A scutura capul. 5 vi (Reg; d. vite; cu determinările „din coarne”) A da din coarne. 6 vr (Înv; nob) A-și pierde mințile după ceva. 7 smi (Îc) ~ră-vânt Om neserios, nestatornic Si: fluieră-vânt, derbedeu, vagabond. 8 vt A agita în aer un obiect, făcându-l să fâlfâie. 9 vt A învârti prin aer (amenințător) o sabie, un băț etc. Si: a fluștura (3). 10 vi (D. zâmbet, surâs) A se schița.

fluturà v. 1. a agita încoace și încolo (capul, sabia, coada); 2. a se mișca în voia vântului, a fălfăi: lasă vălul ei a flutura BOL. [Onomatopee ce exprimă suflarea vântului sau aripilor (cf. fluture): limba germană posedă întreaga serie alternantă: flattern, flittern, flottern; varianta fluștura e o amplificare a aceluiaș radical imitativ].

flútur, a v. intr. (lat. fluctulare [Lbk]. Cp. cu germ. flattern, maĭ vechĭ flutteren și flotern, precum și cu fîlfîĭ, fluid și flux. V. fluture). Fîlfîĭ, mă mișc în vînt (vorbind de aripĭ, steagurĭ ș. a.). V. tr. Fac să fîlfîĭe (aripile, pînza): a flutura o basma la plecarea trenuluĭ (impropriŭ despre arme: a flutura o sabie, a o agita). Rar (după fluĭer). Fluĭer. – Și flúștur și flĭúștur.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flușturá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 flúștură

flușturá vb., ind. prez. 1 sg. flúștur, 3 sg. și pl. flúștură

Intrare: fluștura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fluștura
  • flușturare
  • flușturat
  • flușturatu‑
  • flușturând
  • flușturându‑
singular plural
  • fluștură
  • flușturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fluștur
(să)
  • fluștur
  • flușturam
  • flușturai
  • flușturasem
a II-a (tu)
  • flușturi
(să)
  • flușturi
  • flușturai
  • flușturași
  • flușturaseși
a III-a (el, ea)
  • fluștură
(să)
  • flușture
  • fluștura
  • fluștură
  • flușturase
plural I (noi)
  • flușturăm
(să)
  • flușturăm
  • flușturam
  • flușturarăm
  • flușturaserăm
  • flușturasem
a II-a (voi)
  • flușturați
(să)
  • flușturați
  • flușturați
  • flușturarăți
  • flușturaserăți
  • flușturaseți
a III-a (ei, ele)
  • fluștură
(să)
  • flușture
  • flușturau
  • fluștura
  • flușturaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fluștiura
  • fluștiurare
  • fluștiurat
  • fluștiuratu‑
  • fluștiurând
  • fluștiurându‑
singular plural
  • fluștiură
  • fluștiurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fluștiur
(să)
  • fluștiur
  • fluștiuram
  • fluștiurai
  • fluștiurasem
a II-a (tu)
  • fluștiuri
(să)
  • fluștiuri
  • fluștiurai
  • fluștiurași
  • fluștiuraseși
a III-a (el, ea)
  • fluștiură
(să)
  • fluștiure
  • fluștiura
  • fluștiură
  • fluștiurase
plural I (noi)
  • fluștiurăm
(să)
  • fluștiurăm
  • fluștiuram
  • fluștiurarăm
  • fluștiuraserăm
  • fluștiurasem
a II-a (voi)
  • fluștiurați
(să)
  • fluștiurați
  • fluștiurați
  • fluștiurarăți
  • fluștiuraserăți
  • fluștiuraseți
a III-a (ei, ele)
  • fluștiură
(să)
  • fluștiure
  • fluștiurau
  • fluștiura
  • fluștiuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fluștura fluștiura

etimologie: