2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

florin sm [At: TETRAEV. (1574), 238/ V: (1) ~t / Pl: ~i / E: fr florin, ger Florin] 1 Fiorin (1). 2 Unitate monetară în Olanda Si: gulden.

FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în Țările Române până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda, până la introducerea monedei unice europene; gulden. [Var.: (înv., 1) fiorín, fiorínt s. m.] – Din germ. Florin, fr. florin, it. fiorino.

FLORÍN, florini, s. m. 1. Denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. XIX; fiorin. 2. Unitate bănească în Olanda; gulden. – Din germ. Florin, fr. florin.

FLORÍN s.m. 1. Veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. Gulden. [< germ. Florin, fr. florin].

FLORÍN s. m. 1. veche monedă de aur și de argint; fiorin. 2. gulden. 3. (în Anglia) monedă de 2 șilingi. (< germ. Florin, fr. florin)

FLORÍN ~i m. înv. (în trecut în unele țări europene) Monedă de aur sau de argint. /<germ. Florin, fr. florin

*florín m. (it. fiorino, d. orașu Florența, unde s’aŭ bătut întîĭa oară aceste monete de aur, pe care era imprimat un crin, adică o floare; mlat. florinus, ung. forint, sîrb. forinta). Galben florentin (al Florențeĭ). O monetă de argint de valoare variabilă (în Austro-Ungaria valora 2 coroane, adică 2 fr. și 10 banĭ, și se numea gulden. La 1620 valoraŭ 7 zloțĭ cît 6 florinĭ). – Și florinte (vechĭ) și fĭorin.

FIORÍN, fiorini, s. m. Nume dat mai multor monede de aur și de argint, bătute în diverse țări, care au circulat și la noi până în secolul trecut; florin. [Pr.: fi-o-.Var.: (înv.) fiorínt s. m.] – Din it. fiorino.

FIORÍN, fiorini, s. m. (Învechit) Monedă care a circulat în vechiul imperiu austro-ungar; nume dat unor monede cu circulație în diverse țări. (Atestat în forma fiurin) Haină de zece fiurini. GOLESCU, Î. 67. – Pronunțat: fio-. – Variante: florín (VORNIC, P. 10), (învechit) florínt, florinți (BĂLCESCU, O. II 193, ALECSANDRI, P. P. 314), (învechit) fiurín s. m.

FIORÍN s.n. Monedă de argint în vechiul Imperiu austro-ungar; nume dat diferitelor monede cu circulație în unele țări; florin. [Pron. fio-. / < it. fiorino].

FIORÍN s. n. florin. (< it. fiorino)

fiorin m. od. monedă austriacă de aur în valoare de 2 lei noi. [It. FIORINO].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

florín2 (monedă veche) v. fiorín

florín1 (monedă modernă) s. m., pl. floríni

florín s. m., pl. floríni

arată toate definițiile

Intrare: florin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • florin
  • florinul
  • florinu‑
plural
  • florini
  • florinii
genitiv-dativ singular
  • florin
  • florinului
plural
  • florini
  • florinilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiorint
  • fiorintul
  • fiorintu‑
plural
  • fiorinți
  • fiorinții
genitiv-dativ singular
  • fiorint
  • fiorintului
plural
  • fiorinți
  • fiorinților
vocativ singular
plural
  • silabație: fio-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fiorin
  • fiorinul
  • fiorinu‑
plural
  • fiorini
  • fiorinii
genitiv-dativ singular
  • fiorin
  • fiorinului
plural
  • fiorini
  • fiorinilor
vocativ singular
plural
Intrare: Florin
Florin nume propriu
nume propriu (I3)
  • Florin
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)