opțiuni
  • info

3 intrări

20 de definiții

din care

Explicative DEX

FLECUIT, -Ă, flecuiți, -te, adj. Muiat, fleșcăit; moleșit. – V. flecui1.

FLECUIT, -Ă, flecuiți, -te, adj. Muiat, fleșcăit; moleșit. – V. flecui1.

flecuit6, ~ă a [At: CAMILAR, N. II, 299 / Pl: ~iți, ~e / E: flecui3] (Reg) 1 Muiat2. 2 Sfărâmat2. 3 Moleșit2. 4 (Fig) Beat.

flecuit5 sns [At: MDA ms / E: flecui3] (Reg) 1-5 Flecuire3 (1-5).

flecuit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: flecui2] (D. încălțăminte) Cu flecuri.

flecuit3 sns [At: MDA ms / E: flecui2] Flecuire2.

flecuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: flecui1] (Reg) Udat și murdărit cu noroi.

flecuit1 sns [At: MDA ms / E: flecui1] (Nob) Flecuire1.

FLECUIT, -Ă, flecuiți, -te, adj. Muiat, fleșcăit; moleșit.

FLECUI2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.

FLECUI2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.

FLECUI1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.

FLECUI1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.

flecui2 vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: flec + -ui] A pune flecuri la încălțăminte.

flecui3 vr [At: ȘEZ. VII, 114 / Pzi: ~esc / E: ns cf fleci, fleciui, flecni, fleșcăi] (Reg) 1 A se muia (la fiert). 2 A se sfărâma. 3 A se moleși. 4 (Fig) A se îmbăta tare. 5 A ninge și a ploua simultan.

flecui1 vt [At: DA / Pzi: ~esc / E: ger flecken] (Reg) A uda și a murdări cu noroi.

❍FLECUI (-uesc) vb. tr. și refl. Mold. A (se) sdrobi prefăcînd(u-se) într’o masă moale, din care curge zeamă: cînd au fiert bine (barabulele), se flecuesc cu melesteul ȘEZ.; fasolele ... cu dosul lingurii se flecuesc pînă ce se fac ca un aluat ȘEZ..

FLECUI, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărîma. Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuiesc. ȘEZ. VII 114. ◊ Fig. Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție. CAMILAR, N. I 157.

flecuì v. a se moleși. [V. fleac].

Ortografice DOOM

flecui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, 3 sg. flecuiește, imperf. 1 flecuiam; conj. prez. 1 sg. să flecuiesc, 3 să flecuiască

flecui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, imperf. 3 sg. flecuia; conj. prez. 3 să flecuiască

flecui (a se muia, a pune flecuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, imperf. 3 sg. flecuia; conj. prez. 3 sg. și pl. flecuiască

Argou

flecuit, -ă, flecuiți, -te adj. beat.

Intrare: flecuit
flecuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flecuit
  • flecuitul
  • flecuitu‑
  • flecuită
  • flecuita
plural
  • flecuiți
  • flecuiții
  • flecuite
  • flecuitele
genitiv-dativ singular
  • flecuit
  • flecuitului
  • flecuite
  • flecuitei
plural
  • flecuiți
  • flecuiților
  • flecuite
  • flecuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: flecui (cizmărie)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flecui
  • flecuire
  • flecuit
  • flecuitu‑
  • flecuind
  • flecuindu‑
 singular plural
  • flecuiește
  • flecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flecuiesc
 (să)
  • flecuiesc
  • flecuiam
  • flecuii
  • flecuisem
a II-a (tu)
  • flecuiești
 (să)
  • flecuiești
  • flecuiai
  • flecuiși
  • flecuiseși
a III-a (el, ea)
  • flecuiește
 (să)
  • flecuiască
  • flecuia
  • flecui
  • flecuise
plural I (noi)
  • flecuim
 (să)
  • flecuim
  • flecuiam
  • flecuirăm
  • flecuiserăm
  • flecuisem
a II-a (voi)
  • flecuiți
 (să)
  • flecuiți
  • flecuiați
  • flecuirăți
  • flecuiserăți
  • flecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • flecuiesc
 (să)
  • flecuiască
  • flecuiau
  • flecuiră
  • flecuiseră
Intrare: flecui (muia)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flecui
  • flecuire
  • flecuit
  • flecuitu‑
  • flecuind
  • flecuindu‑
 singular plural
  • flecuiește
  • flecuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flecuiesc
 (să)
  • flecuiesc
  • flecuiam
  • flecuii
  • flecuisem
a II-a (tu)
  • flecuiești
 (să)
  • flecuiești
  • flecuiai
  • flecuiși
  • flecuiseși
a III-a (el, ea)
  • flecuiește
 (să)
  • flecuiască
  • flecuia
  • flecui
  • flecuise
plural I (noi)
  • flecuim
 (să)
  • flecuim
  • flecuiam
  • flecuirăm
  • flecuiserăm
  • flecuisem
a II-a (voi)
  • flecuiți
 (să)
  • flecuiți
  • flecuiați
  • flecuirăți
  • flecuiserăți
  • flecuiseți
a III-a (ei, ele)
  • flecuiesc
 (să)
  • flecuiască
  • flecuiau
  • flecuiră
  • flecuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

flecuit, flecuităadjectiv

etimologie:

flecui, flecuiescverb

  • 1. tranzitiv A pune flecuri la încălțăminte. DEX '09
etimologie:
  • Flec + -ui. DEX '09

flecui, flecuiescverb

  • 1. reflexiv regional A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fleșcăi moleși muia sfărâma
    • format_quote Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuiesc. ȘEZ. VII 114. DLRLC
    • format_quote figurat Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție. CAMILAR, N. I 157. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.