3 intrări
20 de definiții
din care- explicative DEX (16)
- ortografice DOOM (3)
- argou (1)
Explicative DEX
FLECUIT, -Ă, flecuiți, -te, adj. Muiat, fleșcăit; moleșit. – V. flecui1.
FLECUIT, -Ă, flecuiți, -te, adj. Muiat, fleșcăit; moleșit. – V. flecui1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flecuit6, ~ă a [At: CAMILAR, N. II, 299 / Pl: ~iți, ~e / E: flecui3] (Reg) 1 Muiat2. 2 Sfărâmat2. 3 Moleșit2. 4 (Fig) Beat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flecuit5 sns [At: MDA ms / E: flecui3] (Reg) 1-5 Flecuire3 (1-5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flecuit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: flecui2] (D. încălțăminte) Cu flecuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flecuit3 sns [At: MDA ms / E: flecui2] Flecuire2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flecuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: flecui1] (Reg) Udat și murdărit cu noroi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flecuit1 sns [At: MDA ms / E: flecui1] (Nob) Flecuire1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLECUIT, -Ă, flecuiți, -te, adj. Muiat, fleșcăit; moleșit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLECUI2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLECUI2, flecuiesc, vb. IV. Tranz. A pune flecuri la încălțăminte. – Flec + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLECUI1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLECUI1, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flecui2 vt [At: DA ms / Pzi: ~esc / E: flec + -ui] A pune flecuri la încălțăminte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flecui3 vr [At: ȘEZ. VII, 114 / Pzi: ~esc / E: ns cf fleci, fleciui, flecni, fleșcăi] (Reg) 1 A se muia (la fiert). 2 A se sfărâma. 3 A se moleși. 4 (Fig) A se îmbăta tare. 5 A ninge și a ploua simultan.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flecui1 vt [At: DA / Pzi: ~esc / E: ger flecken] (Reg) A uda și a murdări cu noroi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍FLECUI (-uesc) vb. tr. și refl. Mold. A (se) sdrobi prefăcînd(u-se) într’o masă moale, din care curge zeamă: cînd au fiert bine (barabulele), se flecuesc cu melesteul ȘEZ.; fasolele ... cu dosul lingurii se flecuesc pînă ce se fac ca un aluat ȘEZ..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLECUI, flecuiesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se muia, a se fleșcăi, a se sfărîma. Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuiesc. ȘEZ. VII 114. ◊ Fig. Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție. CAMILAR, N. I 157.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flecuì v. a se moleși. [V. fleac].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
flecui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, 3 sg. flecuiește, imperf. 1 flecuiam; conj. prez. 1 sg. să flecuiesc, 3 să flecuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flecui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, imperf. 3 sg. flecuia; conj. prez. 3 să flecuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flecui (a se muia, a pune flecuri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flecuiesc, imperf. 3 sg. flecuia; conj. prez. 3 sg. și pl. flecuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
flecuit, -ă, flecuiți, -te adj. beat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
flecuit, flecuităadjectiv
etimologie:
- flecui DEX '09 DEX '98
flecui, flecuiescverb
- 1. A pune flecuri la încălțăminte. DEX '09
etimologie:
- Flec + -ui. DEX '09
flecui, flecuiescverb
- 1. A se muia, a se fleșcăi, a se sfărâma; a se moleși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cum barabulele fierb mai degrabă, ele se flecuiesc. ȘEZ. VII 114. DLRLC
- Te-ai flecuit, căpitane, la prima decepție. CAMILAR, N. I 157. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98