opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Explicative DEX

fleșcăire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: fleșcăi] 1 Producere a unui zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2 Înmuiere a fructelor (din cauză că sunt prea coapte). 3 (Pfm) Lăsare a sânilor femeilor. 4 (Fig) Moleșire.

FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.

FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.

fleoscăi v vz fleșcăi

fleoșcăi v vz fleșcăi

fleșcăi [At: CARAGIALE, T. I, 58 / V: ~eoș~, fleosc~ / Pzi: ~esc, {var) fleșcăi / E: fleașc + -ăi] 1 vi A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2 vr (D. fructe) A se muia. 3 vr (Pfm; d. sânii femeilor) A se lăsa. 4 vr (Pfm; fig; d. oameni) A se moleși.

FLEOȘCĂI – FLEȘCĂI [fleoașcă].

FLEȘCĂI (-ăesc) I. vb. intr. A face fleașc! călcînd în noroiu sau într’o mocirlă. II. vb. refl. A se face fleașcă, a se muia, a se moleși: a venit cu iapa udă și fleoșcăită ca vai de ea MERA.

FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce zgomot umblînd prin noroi, prin apă etc. Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68. În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76. Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116. 2. Refl. A se înmuia; (despre oameni) a se moleși. Ce te-ai fleșcăit așa?

A SE FLEȘCĂI mă ~iesc intranz. 1) A deveni moale; a se înmuia. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea, vlaga; a se moleși. /fleașc + suf. ~ăi

A FLEȘCĂI ~iesc intranz. A produce un zgomot specific, umblând prin fleașcă. /fleașc + suf. ~ăi

fleșcăì v. 1. a se moleși; 2. a se vesteji.

fleșcăĭésc v. tr. (d. fleașcă). Moleșesc, cofleșesc. V. refl. Obrajiĭ i s’aŭ fleșcăit, poamele s’aŭ fleșcăit de zdruncinăturile căruțeĭ.

Ortografice DOOM

fleșcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, 3 sg. fleșcăiește, imperf. 1 fleșcăiam; conj. prez. 1 sg. să fleșcăiesc, 3 să fleșcăiască

fleșcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, imperf. 3 sg. fleșcăia; conj. prez. 3 să fleșcăiască

fleșcăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, imperf. 3 sg. fleșcăia; conj. prez. 3 sg. și pl. fleșcăiască

Sinonime

FLEȘCĂI vb. v. terciui.

FLEȘCĂI vb. v. moleși, muia, vlăgui.

fleșcăi vb. v. MOLEȘI. MUIA. VLĂGUI.

FLEȘCĂI vb. a se muia, a se terciul, (pop.) a se cofleși, a se coleși. (Fructele s-au ~.)

Regionalisme / arhaisme

fleșcăí, fleșcăiesc, v.r. 1. A se face fleașcă, a se uda. 2. A se muia, a se relaxa. – Din fleașc + suf. -ăi (DEX, MDA); din fleașcă (Scriban).

fleșcăi, fleșcăiesc, vb. refl. – 1. A se face fleașcă, a se uda. 2. A se muia, a se lăsa. – Din fleașc + suf. -ăi (DEX, MDA); din fleașcă (Scriban).

Intrare: fleșcăire
fleșcăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fleșcăire
  • fleșcăirea
plural
  • fleșcăiri
  • fleșcăirile
genitiv-dativ singular
  • fleșcăiri
  • fleșcăirii
plural
  • fleșcăiri
  • fleșcăirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: fleșcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fleșcăi
  • fleșcăire
  • fleșcăit
  • fleșcăitu‑
  • fleșcăind
  • fleșcăindu‑
 singular plural
  • fleșcăiește
  • fleșcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fleșcăiesc
 (să)
  • fleșcăiesc
  • fleșcăiam
  • fleșcăii
  • fleșcăisem
a II-a (tu)
  • fleșcăiești
 (să)
  • fleșcăiești
  • fleșcăiai
  • fleșcăiși
  • fleșcăiseși
a III-a (el, ea)
  • fleșcăiește
 (să)
  • fleșcăiască
  • fleșcăia
  • fleșcăi
  • fleșcăise
plural I (noi)
  • fleșcăim
 (să)
  • fleșcăim
  • fleșcăiam
  • fleșcăirăm
  • fleșcăiserăm
  • fleșcăisem
a II-a (voi)
  • fleșcăiți
 (să)
  • fleșcăiți
  • fleșcăiați
  • fleșcăirăți
  • fleșcăiserăți
  • fleșcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fleșcăiesc
 (să)
  • fleșcăiască
  • fleșcăiau
  • fleșcăiră
  • fleșcăiseră
fleoscăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fleoșcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fleșcăi, fleșcăiescverb

  • 1. intranzitiv A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68. DLRLC
    • format_quote În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76. DLRLC
    • format_quote Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116. DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre fructe) A se muia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cofleși coleși muia terciui înmuia
    • 2.1. figurat (Despre oameni) A se moleși. DEX '09 DLRLC
      sinonime: moleși vlăgui
      • format_quote Ce te-ai fleșcăit așa? DLRLC
etimologie:
  • Fleașc + -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.