2 intrări

16 definiții

FLATÁT, -Ă, flatați, -te, adj. (Franțuzism) Măgulit.

FLATÁT adj. v. măgulit. (Se simte extrem de ~.)

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A măguli. Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.

flatá (a ~) vb., ind. prez. 3 flateáză

flatá vb., ind. prez. 1 sg. flatéz, 3 sg. și pl. flateáză

FLATÁ vb. 1. v. linguși. 2. v. complimenta.

FLATÁ vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter].

FLATÁ vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)

flatá (flatéz, flatát), vb. – A măguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creații romantice (Gr. Alexandrescu).

A FLATÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința); a linguși; a măguli; a adula. /<fr. flatter

*flatéz v. tr. (fr. flatter, d. germ. de jos flat, plat, turtit). Barb. Lingușesc. Măgulesc. Înfrumusețez: a flata un portret.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FLATÁT adj. măgulit. (Se simte extrem de ~.)

FLATÁ vb. 1. a linguși, a măguli, (înv. și reg.) a șutili, (Munt.) a mîglisi, (fig.) a línge, a peria, a pomăda, a tămîia. (Își ~ superiorii.) 2. a complimenta, a măguli. (Ce-l tot ~ atîta?)

Intrare: flata
flata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) flata flatare flatat flatând singular plural
flatea flatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) flatez (să) flatez flatam flatai flatasem
a II-a (tu) flatezi (să) flatezi flatai flatași flataseși
a III-a (el, ea) flatea (să) flateze flata flată flatase
plural I (noi) flatăm (să) flatăm flatam flatarăm flataserăm, flatasem*
a II-a (voi) flatați (să) flatați flatați flatarăți flataserăți, flataseți*
a III-a (ei, ele) flatea (să) flateze flatau flata flataseră
Intrare: flatat
flatat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular flatat flatatul flata flatata
plural flatați flatații flatate flatatele
genitiv-dativ singular flatat flatatului flatate flatatei
plural flatați flataților flatate flatatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)