2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

flatat2, ~ă a [At: CONTEMP. nr. 158, 4/6 / Pl: ~ați, ~e / E: flata] 1 Măgulit2. 2 Lingușit2.

flatat1 sns [At: MDA ms / E: flata] 1 Măgulire. 2 Lingușire.

FLATÁT, -Ă, flatați, -te, adj. (Franțuzism) Măgulit.

flata vt [At: SEBASTIAN, T. 141 / Pzi: ~tez / E: fr flatter] 1 A măguli. 2 A linguși.

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. A măguli. – Din fr. flatter.

FLATÁ, flatez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A măguli. Tejghetarul tînăr și ambițios, flatat în amorul său propriu de atenția «patroanei». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 4/6. Noi, dimpotrivă, ne găsim flatați de onoarea ce ne-ați făcut-o, dînd preferință casei noastre! ALECSANDRI, T. I 287.

FLATÁ vb. I. tr. A măguli; a linguși. [< fr. flatter].

FLATÁ vb. tr. a lăuda peste măsură; a măguli. (< fr. flatter)

A FLATÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința); a linguși; a măguli; a adula. /<fr. flatter

*flatéz v. tr. (fr. flatter, d. germ. de jos flat, plat, turtit). Barb. Lingușesc. Măgulesc. Înfrumusețez: a flata un portret.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flatá (a ~) vb., ind. prez. 3 flateáză

flatá vb., ind. prez. 1 sg. flatéz, 3 sg. și pl. flateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLATÁT adj. v. măgulit. (Se simte extrem de ~.)

FLATAT adj. măgulit. (Se simte extrem de ~.)

FLATÁ vb. 1. v. linguși. 2. v. complimenta.

FLATA vb. 1. a linguși, a măguli, (înv. și reg.) a șutili, (Munt.) a mîglisi, (fig.) a linge, a peria, a pomăda, a tămîia. (Își ~ superiorii.) 2. a complimenta, a măguli. (Ce-l tot ~ atîta?)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flatá (flatéz, flatát), vb. – A măguli. Fr. flatter. Este barbarism, chiar dacă apare în texte literare începînd cu primele creații romantice (Gr. Alexandrescu).

Intrare: flatat
flatat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flatat
  • flatatul
  • flatatu‑
  • flata
  • flatata
plural
  • flatați
  • flatații
  • flatate
  • flatatele
genitiv-dativ singular
  • flatat
  • flatatului
  • flatate
  • flatatei
plural
  • flatați
  • flataților
  • flatate
  • flatatelor
vocativ singular
plural
Intrare: flata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flata
  • flatare
  • flatat
  • flatatu‑
  • flatând
  • flatându‑
singular plural
  • flatea
  • flatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flatez
(să)
  • flatez
  • flatam
  • flatai
  • flatasem
a II-a (tu)
  • flatezi
(să)
  • flatezi
  • flatai
  • flatași
  • flataseși
a III-a (el, ea)
  • flatea
(să)
  • flateze
  • flata
  • flată
  • flatase
plural I (noi)
  • flatăm
(să)
  • flatăm
  • flatam
  • flatarăm
  • flataserăm
  • flatasem
a II-a (voi)
  • flatați
(să)
  • flatați
  • flatați
  • flatarăți
  • flataserăți
  • flataseți
a III-a (ei, ele)
  • flatea
(să)
  • flateze
  • flatau
  • flata
  • flataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)