7 definiții pentru măgulit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂGULIT, -Ă, măguliți, -te, adj. Satisfăcut, flatat, încântat (în orgoliul sau vanitatea sa). ♦ (Înv.) Ale cărui calități au fost intenționat exagerate; înfrumusețat. – V. măguli.
MĂGULIT, -Ă, măguliți, -te, adj. Satisfăcut, flatat, încântat (în orgoliul sau vanitatea sa). ♦ (Înv.) Ale cărui calități au fost intenționat exagerate; înfrumusețat. – V. măguli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
măgulit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 77 / Pl: ~iți, ~e / E: măguli] 1 (Îvr) Ale cărui calități au fost intenționat exagerate Si: lingușit. 2 Flatat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amăgulit1 sn vz măgulit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
amăgulit2, ~ă a vz măgulit2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂGULIT adj. flatat. (Se simte extrem de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂGULIT adj. flatat. (Se simte extrem de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂGULÍT, -Ă adj. 1. (Învechit, rar) Ale cărui calități au fost intenționat exagerate; înfrumusețat. Ați făcut niște frumoase portreturi despre soțiile dv.; dar să nu bănuiți – îmi par cam măgulite. NEGRUZZI, S. I, 77. 2. Satisfăcut, flatat, încîntat. Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dînsul. EMINESCU, O, I, 134. Ar fi prilej, prin urmare, ca mata să te simți foarte măgulită. HOGAȘ, DR. 224, cf. 159. Se simțea măgulită că a deșteptat o iubire atît de puternică în inima tînărului. REBREANU, I. 186, cf. id. R. I, 22. Începusem să fiu măgulit de admirația pe care o avea mai toată lumea pentru mine. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. Căpitanul se simțea măgulit. BRĂESCU, A. 244. Aruncă tuturor o privire mîndră, măgulit că era astfel compătimit de Olimpia. CĂLINESCU, O. I, 92. Fata era măgulită să stea de vorbă alături de bătrînul doctor, amicul din tinereță a mamei. BART, E. 311. Vă spun sincer că mă simt foarte măgulit de aprecierea unui om cult și inteligent. V. ROM. martie 1955, 194. – Pl.: măguliți, -te. – V. măguli.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
măgulit, măgulităadjectiv
- 1. Satisfăcut, flatat, încântat (în orgoliul sau vanitatea sa). DEX '09 DEX '98sinonime: flatat satisfăcut încântat
- 1.1. Ale cărui calități au fost intenționat exagerate. DEX '09 DEX '98sinonime: înfrumusețat
-
etimologie:
- măguli DEX '98 DEX '09