flanelă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 199 / V: (pop) ~ea, ~el sn, (Trs) ~er sn, ~eră / Pl: ~le / E: fr flanelle] 1 Țesătură ușoară de lână sau bumbac, moale și pufoasă Si: (Mol) flanică (1). 2 Îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac) tricotată în formă de pieptar sau de cămașă scurtă Si: (Mol) flanică (2). 3 Pulover.

*FLANELĂ (pl. -le) sf. 1 Materie de lînă, moale și păroasă, ușoară și călduroasă: într’o rochie de ~ albă ... umbla legănîndu-și capul VLAH. ¶ 2 👕 Pieptar sau cămașe scurtă de flanelă sau de lînă lucrată în cîrlige (🖼 2125) [fr.].

FLANELĂ, flanele, s. f. 1. Țesătură ușoară de lînă (mai rar de bumbac), moale și pufoasă, din care se fac obiecte de îmbrăcăminte. Ana... într-o rochie de flanelă albă cu dungi albastre, umbla, legănîndu-și capul și trupul ca un copil răsfățat. VLAHUȚĂ, O. AL. II 34. Iarna port pieptar de flanelă. NEGRUZZI, S. I 199. 2. Îmbrăcăminte de lînă (mai rar de bumbac), tricotată, în formă de pieptar sau cămașă scurtă. V. pulover. Vasile Catrina își trase o flanelă pe el și plecă. PREDA, Î. 33. La munte umbla lumea, seara, cu flanele și cu palton. PAS, Z. I 240. – Variante: (popular) flanea s. f., flanel s. n.

FLANELĂ s.f. 1. Țesătură ușoară de lînă, moale și pufoasă. 2. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul și care este tricotat din lînă. [Var. flanea s.f., flanel s.n. / < fr. flanelle].

FLANELĂ s. f. 1. țesătură ușoară de lână, moale și pufoasă. 2. obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul, tricotat din lână. (< fr. flanelle)

FLANELĂ ~e f. 1) Țesătură de bumbac sau de lână, moale, pufoasă și călduroasă, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Obiect de îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac), tricotat în formă de cămașă sau de vestă, fără guler. [G.-D. flanelei] /<fr. flanelle

flanelă f. 1. stofă de lână păroasă și moale, ușoară și călduroasă; 2. pieptar de flanelă (= fr. flanelle).

*flanélă f., pl. e (fr. flanelle, engl. flannel, dial. flannen, d. galicu gwlanen). Stofă cam groasă (dar ușoară) de lînă. Camașă de stofă de lînă saŭ de împletitură de lînă: a purta flanelă ĭarna. – Mold. pop. flaneá (ca santineá îld. -elă).

flanea sf vz flanelă

flanel sn vz flanelă

flaner sn vz flanelă

flaneră sf vz flanelă

❍FLANEA (pl. -le) sf. Mold. – FLANELĂ.

*FLANELUȚĂ (pl. -țe) sf. dim. FLANELĂ.

FLANEA s.f. v. flanelă.

FLANEL s.n. v. flanelă.

FLANEA ~ele f. pop. Obiect de îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac), tricotat în formă de cămașă sau de vestă, fără guler. /<fr. flanelle

flanelă s. f., g.-d. art. flanelei; pl. flanele

flanelă s. f., g.-d. art. flanelei; pl. flanele

flanelă s. f., g.-d. art. flanelei; pl. flanele

flanelă

flanelă.

flanelă (flanele), s. f. – 1. Țesătură ușoară și moale. – 2. Îmbrăcăminte de lînă, în formă de pieptar. – Mr. flanelă. Fr. flanelle; în mr., din it. flanella, sau din ngr. φλανέλα.

flanelă, flanele s. f. (glum.) vin negru.

FLANELĂ s. v. jerseu, pulover.

flanelă s. v. PULOVER.