3 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLAGELÁT, flagelate, s. n. (La pl.) Clasă de protozoare, cu organizare relativ simplă, caracterizate prin prezența unuia sau a mai multor flageli și, la unele specii, cu cromatofori cu clorofilă; (și la sg.) protozoar din această clasă. – Din fr. flagellate.

flagelat1 sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fir flagellates] 1 (Lpl) Clasă de protozoare, cu organizare relativ simplă, caracterizate prin prezența unuia sau a mai multor flageli și, la unele specii, cu cromatofori cu clorofilă. 2 Protozoar din clasa flagelatelor (1). 3 (Nob) Flagelare (1).

flagelat2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: flagela] 1 Care a fost biciuit. 2 (Fig) Criticat cu asprime. 3 (Fig) Satirizat2. 4 (Blg) Care are unul sau mai mulți flageli (5).

FLAGELÁT, flagelate, s. n. (La pl.) Clasă de protozoare, cu organizare relativ simplă, caracterizate prin prezența unuia sau mai multor flageli și, la unele specii, cu cromatofori cu clorofilă; (și la sg.) protozoar din această clasă. – Din fr. flagellates.

FLAGELÁT, -Ă I. adj. prevăzut cu flagel (II, 1). II. s. n. pl. clasă de protozoare microscopice unicelulare cu flageli. (< fr. flagellé/s/)

FLAGELÁT ~e n. 1) la pl. Clasă de protozoare inzestrate cu flageli. 2) Protozoar din această clasă. /<fr. flagellates

FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ Fig. A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.

flagela vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr flageller, lat flagellare] 1 A bate tare cu biciul, cu vergelele etc. Si: a biciui. 2 (Fig) A critica cu asprime verbal sau în scris. 3 (Fig) A satiriza.

FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.

FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare (cu biciul, cu vergile etc.), a biciui. ♦ Fig. A biciui cu vorba sau cu scrisul.

FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].

FLAGELÁTE s.n.pl. (Biol.) Clasă de organisme (animale sau vegetale) unicelulare caracterizată prin prezența flagelilor; (la sg. flagelat) organism din această clasă. [Cf. it. flagellati, fr. flagellés].

FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)

A SE FLAGELÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe tăioase (cu cineva). /<fr. flageller

A FLAGELÁ ~éz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller

flagelà v. 1. a lovi cu biciul sau nuiaua; 2. fig. a mustra aspru.

*flageléz v. tr. (lat. flagellare). Bicĭuĭesc. Fig. Mustru cu asprime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flagelá (a ~) vb., ind. prez. 3 flageleáză

arată toate definițiile

Intrare: flagelat (adj.)
flagelat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flagelat
  • flagelatul
  • flagelatu‑
  • flagela
  • flagelata
plural
  • flagelați
  • flagelații
  • flagelate
  • flagelatele
genitiv-dativ singular
  • flagelat
  • flagelatului
  • flagelate
  • flagelatei
plural
  • flagelați
  • flagelaților
  • flagelate
  • flagelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: flagelat (s.n.)
flagelat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flagelat
  • flagelatul
  • flagelatu‑
plural
  • flagelate
  • flagelatele
genitiv-dativ singular
  • flagelat
  • flagelatului
plural
  • flagelate
  • flagelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: flagela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flagela
  • flagelare
  • flagelat
  • flagelatu‑
  • flagelând
  • flagelându‑
singular plural
  • flagelea
  • flagelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flagelez
(să)
  • flagelez
  • flagelam
  • flagelai
  • flagelasem
a II-a (tu)
  • flagelezi
(să)
  • flagelezi
  • flagelai
  • flagelași
  • flagelaseși
a III-a (el, ea)
  • flagelea
(să)
  • flageleze
  • flagela
  • flagelă
  • flagelase
plural I (noi)
  • flagelăm
(să)
  • flagelăm
  • flagelam
  • flagelarăm
  • flagelaserăm
  • flagelasem
a II-a (voi)
  • flagelați
(să)
  • flagelați
  • flagelați
  • flagelarăți
  • flagelaserăți
  • flagelaseți
a III-a (ei, ele)
  • flagelea
(să)
  • flageleze
  • flagelau
  • flagela
  • flagelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flagelat (adj.)

  • 1. Prevăzut cu flagel.
    surse: MDN '00

etimologie:

flagelat (s.n.)

  • 1. (la) plural Clasă de protozoare, cu organizare relativ simplă, caracterizate prin prezența unuia sau a mai multor flageli și, la unele specii, cu cromatofori cu clorofilă.
    surse: DEX '09 DN
    • 1.1. (la) singular Protozoar din această clasă.
      surse: DEX '09 DN

etimologie:

flagela

etimologie: