2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.

FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău. – Din flăcău.

flăcăi vi [At: SANDU, SĂM. II 716 / Pzi: ~esc / E: flăcău] (Reg) A trăi ca flăcău (neînsurat) Si: a burlăci, a feciori2 (2).

FLĂCĂÍ, flăcăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A trăi ca flăcău (neînsurat), a-și petrece tinerețea ca flăcău. V. burlăci. Mitu lui Filică flăcăia mai mult singur decît în ceata celorlalți băieți. MIHALE, O. 134. Cînd era unchiu-meu... copilandru, Voinea sin Voinea flăcăia. STANCU, D. 46.

A FLĂCĂÍ ~iésc intranz. 1) A fi flăcău. 2) A-și petrece anii de flăcău. 3) A trăi ca un flăcău. [Sil. -că-i] /Din flăcău

FLĂCẮU, flăcăi, s. m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ◊ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinerețe și nu s-a însurat. – Cf. sl. chlakŭ „holtei”.

FLĂCẮU, flăcăi, s. m. Tânăr neînsurat; fecior, june. ◊ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinerețe și nu s-a însurat. – Cf. sl. chlakŭ „holtei”.

flăcău sm [At: NEGRUZZI, S. I, 246 / V: (Mol) flecău, (Ban) flenc~ / Pl: ~ăi / E: ns cf vsl хлаку „holtei”] 1 Tânăr neînsurat Si: fecior (12), (astăzi irn) june, (reg) flăcău. 2 (lrn; îs) ~ tomnatic (sau stătut) Bărbat care a trecut de prima tinerețe și nu s-a însurat.

FLĂCẮU, flăcăi, s. m. Tînăr neînsurat; fecior, june. A intrat în războiul de front, nu de birouri, dimpreună cu ceilalți unsprezece frați ai lui, în total doisprezece flăcăi. ARGHEZI, P. T. 148. Flăcăii ieșeau din sală cîntînd, cu mintenele pe umeri. BUJOR, S. 38. Flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47. Ia gîciți de cin’ mi-i dor?... De-un flăcău cam negrișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32. ◊ Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care nu s-a însurat la vreme și a rămas burlac. Era odată un flăcău stătut. CREANGĂ, P. 139. Tatăl meu, văzîndu-se flăcău tomnatic, se însură. NEGRUZZI, S. I. 246.

FLĂCẮU ~i m. Tânăr neînsurat; fecior; cavaler. ◊ ~ tomnatic (sau stătut) bărbat trecut de prima tinerețe și neînsurat încă. [Sil. flă-cău] / cf. sl. chlaku

flăcău m. 1. june adult (până la 25 de ani); 2. tânăr neînsurat: un flăcău tomnatec. [Tras din slav. HLAKŬ].

2) flăcăĭésc v. intr. Trăĭesc ca flăcăŭ.

flăcắŭ și (Mold.) și flecắŭ m. (d. fleac, flecar, care apoĭ șĭ-a luat un înț. maĭ bun, ca și copil și burlac. D. rom. vine ung. filkó, servitor. Cp. cu hojmalăŭ). Tînăr adult (16-24 de anĭ) la țară. Holteĭ: flăcăŭ tomnatic. V. fecĭor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

flăcăí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiésc, imperf. 3 sg. flăcăiá; conj. prez. 3 să flăcăiáscă

flăcăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. flăcăiésc, imperf. 3 sg. flăcăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. flăcăiáscă

flăcắu s. m., art. flăcắul; pl. flăcắi, art. flăcắii

flăcău s. m., art. flăcăul; pl. flăcăi, art. flăcăii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLĂCĂU s., adj. 1. s. fecior, tânăr, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.) 2. s., adj. v. celibatar.

FLĂCĂU s., adj. 1. s. fecior, tînăr, (pop. și fam.) june, (Olt. și Munt.) dănac, (Transilv.) melean, (Transilv. și Maram.) prunc, (înv.) voinic. (Un ~ de horă.) 2. s., adj. burlac, cavaler, celibatar, holtei, necăsătorit, (pop. și fam.) becher, (Transilv.) frășcău. (A rămas ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

flăcắu (flăcắi), s. m. 1. Tânăr, băiat. 2. Bărbat necăsătorit, burlac. – De la făt, cu suf. -lău (ca fătălău de la fată). Rezultatul, *fătlău, a trecut normal la *făclău, cf. cotli > cocli, pantlică > panglică; iar forma *făclău trebuie să fi suferit o metateză, nu numai fiind normală într-un astfel de caz (cf. potlog > plotog, poclon > plocon, picro- > prico-, etc.), ci și datorită valorii expresive a grupului fl. Celelalte explicații nu sunt satisfăcătoare: din sl. chlakŭ „burlac” (Cihac, II, 109; Conev 58; Philippide, Principii, 154), sau de la fleac (Pușcariu, Dacor., II, 600), ipoteză inadmisibilă; astfel încât DAR dă etimonul necunoscut. – Der. flăcăí, vb. (a duce o viață de burlac); flăcăiándru, s. m. (flăcău); flăcăíe, s. f. (rar, burlăcie); flăcăíme, s. f. (tinerețe). Din rom. provine ucr. flekaw (Miklosich, Wander., 15). – [3416]

Intrare: flăcăi
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • flăcăi
  • flăcăire
  • flăcăit
  • flăcăitu‑
  • flăcăind
  • flăcăindu‑
singular plural
  • flăcăiește
  • flăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • flăcăiesc
(să)
  • flăcăiesc
  • flăcăiam
  • flăcăii
  • flăcăisem
a II-a (tu)
  • flăcăiești
(să)
  • flăcăiești
  • flăcăiai
  • flăcăiși
  • flăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • flăcăiește
(să)
  • flăcăiască
  • flăcăia
  • flăcăi
  • flăcăise
plural I (noi)
  • flăcăim
(să)
  • flăcăim
  • flăcăiam
  • flăcăirăm
  • flăcăiserăm
  • flăcăisem
a II-a (voi)
  • flăcăiți
(să)
  • flăcăiți
  • flăcăiați
  • flăcăirăți
  • flăcăiserăți
  • flăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • flăcăiesc
(să)
  • flăcăiască
  • flăcăiau
  • flăcăi
  • flăcăiseră
Intrare: flăcău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • flăcău
  • flăcăul
  • flăcău‑
plural
  • flăcăi
  • flăcăii
genitiv-dativ singular
  • flăcău
  • flăcăului
plural
  • flăcăi
  • flăcăilor
vocativ singular
  • flăcăule
plural
  • flăcăilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

flăcăi

  • 1. regional A trăi ca flăcău (neînsurat); a-și petrece tinerețea ca flăcău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Mitu lui Filică flăcăia mai mult singur decît în ceata celorlalți băieți. MIHALE, O. 134.
      surse: DLRLC
    • Cînd era unchiu-meu... copilandru, Voinea sin Voinea flăcăia. STANCU, D. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • flăcău
    surse: DEX '98 DEX '09

flăcău

  • 1. Tânăr neînsurat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cavaler fecior june, jună diminutive: flăcăiaș 4 exemple
    exemple
    • A intrat în războiul de front, nu de birouri, dimpreună cu ceilalți unsprezece frați ai lui, în total doisprezece flăcăi. ARGHEZI, P. T. 148.
      surse: DLRLC
    • Flăcăii ieșeau din sală cîntînd, cu mintenele pe umeri. BUJOR, S. 38.
      surse: DLRLC
    • Flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • Ia gîciți de cin’ mi-i dor?... De-un flăcău cam negrișor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 32.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Flăcău tomnatic (sau stătut) = bărbat care a trecut de prima tinerețe și nu s-a însurat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Era odată un flăcău stătut. CREANGĂ, P. 139.
        surse: DLRLC
      • Tatăl meu, văzîndu-se flăcău tomnatic, se însură. NEGRUZZI, S. I. 246.
        surse: DLRLC

etimologie: