opțiuni
  • info

10 definiții pentru fitui

Explicative DEX

FITUI, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

FITUI, fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

fitui [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pzi: ~esc / E: fit + -ui] 1 vrr (Îe) A se ~ cu cineva A se achita (de o datorie) față de cineva. 2 vrr (Îae) A se răfui cu cineva. 3-4 vtr (Rar) A (se) consuma1. 5-6 vtr (Rar) A (se) termina. 7 vt A cheltui totul (până la ultimul ban).

FITUI (-uesc) I. vb. tr. pop. A păpa, a mînca (toți banii), a cheltui tot. II. vb. refl. 1 A (se) achita 2 A se isprăvi, a se goli: porunci de mai aduse (bucate), dară și acele se fituiră într’o clipă ISP.; ambarele se golesc ..., clăile de fîn se fituesc DLVR. [fit].

FITUI, fituiesc, vb. IV. 1. Tranz. (Mai ales cu privire la bani) A cheltui, a consuma în întregime. Bănișorii... ți-i fituie la oraș. La TDRG. ♦ Refl. pas. A se isprăvi (repede), a se termina. Ambarele se golesc... clăile de fîn se fituiesc. DELAVRANCEA, S. 223. Porunci de mai aduse [bucate]. Dară și acele se fituiră într-o clipă. ISPIRESCU, L. 216. 2. Refl. A se achita față de cineva de o datorie. Ca să-i dea parale, Salbe și paftale, Ca să se plătească, Să se fituiască. PĂSCULESCU, L. P. 290.

fituì v. 1. a achita: m’am fituit cu el; 2. fig. a stoarce prin amăgire; 3. a sfârși cu totul: bucatele se fituiră într’o clipă ISP. [V. cfituì].

fituĭésc v. tr. (din cvituĭesc, cfituĭesc, d. fit). Fam. Pop. Cheltuĭesc în întregime: am fituit baniĭ. V. refl. Mă achit, mă liberez de o datorie: m’am fituit cu el, ne-am fituit între noĭ. Baniĭ s’aŭ fituit, s’aŭ cheltuit toțĭ.

Ortografice DOOM

fitui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiesc, 3 sg. fituiește, imperf. 1 fituiam; conj. prez. 1 sg. să fituiesc, 3 să fituiască

fitui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiesc, imperf. 3 sg. fituia; conj. prez. 3 să fituiască

fitui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiesc, imperf. 3 sg. fituia; conj. prez. 3 sg. și pl. fituiască

Regionalisme / arhaisme

fitui, fituiesc, vb. IV (pop.) 1. a achita (o datorie). 2. (refl.) a se sfârși, a se termina, a se isprăvi. 3. a da gata (banii), a cheltui tot, a mânca banii.

Intrare: fitui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fitui
  • fituire
  • fituit
  • fituitu‑
  • fituind
  • fituindu‑
 singular plural
  • fituiește
  • fituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fituiesc
 (să)
  • fituiesc
  • fituiam
  • fituii
  • fituisem
a II-a (tu)
  • fituiești
 (să)
  • fituiești
  • fituiai
  • fituiși
  • fituiseși
a III-a (el, ea)
  • fituiește
 (să)
  • fituiască
  • fituia
  • fitui
  • fituise
plural I (noi)
  • fituim
 (să)
  • fituim
  • fituiam
  • fituirăm
  • fituiserăm
  • fituisem
a II-a (voi)
  • fituiți
 (să)
  • fituiți
  • fituiați
  • fituirăți
  • fituiserăți
  • fituiseți
a III-a (ei, ele)
  • fituiesc
 (să)
  • fituiască
  • fituiau
  • fituiră
  • fituiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fitui, fituiescverb

  • 1. rar A (se) consuma, a (se) termina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cheltui consuma termina
    • format_quote Bănișorii... ți-i fituie la oraș. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Ambarele se golesc... clăile de fîn se fituiesc. DELAVRANCEA, S. 223. DLRLC
    • format_quote Porunci de mai aduse [bucate]. Dară și acele se fituiră într-o clipă. ISPIRESCU, L. 216. DLRLC
  • 2. reflexiv A se achita față de cineva de o datorie. DLRLC
    sinonime: achita
    • format_quote Ca să-i dea parale, Salbe și paftale, Ca să se plătească, Să se fituiască. PĂSCULESCU, L. P. 290. DLRLC
etimologie:
  • Fit + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.