2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

fisura vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr fissurer] 1-2 A (i se) produce fisuri.

FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. A produce fisuri. ♦ Refl. A căpăta fisuri.

FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].

FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)

A SE FISURA pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer

A FISURÁ ~éz tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer

FISÚRĂ, fisuri, s. f. 1. Discontinuitate de forma unei crăpături mici, la suprafața sau în interiorul unei piese, a unui material etc. provenită în urma unei solicitări sau în cursul elaborării. 2. (Geol.) Crăpătură sau deschizătură tabulară într-o rocă, nedepășind câțiva metri lățime și cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor. 3. (Med.) Șanț ori crăpătură normală sau patologică pe suprafața unui organ. – Din fr. fissure, lat. fissura.

fisu sf [At: IOANOVICI, TEHN. 179 / Pl: ~ri / E: fr fissure, lat fissura] 1 Crăpătură îngustă la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). 2 (Med; îs) ~ anală Ulcerație superficială care apare în pliurile anale.

FISÚRĂ, fisuri, s. f. Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). – Din fr. fissure, lat. fissura.

FISÚRĂ, fisuri, s. f. Crăpătură îngustă, plesnitură într-un corp solid (metal, beton, aliaj, piatră etc.). Pietrele de polizor care prezintă fisuri nu pot fi întrebuințate.

FISÚRĂ s.f. Crăpătură (îngustă), plesnitură (în metal, în beton, pe piele etc.). [Cf. fr. fissure, lat. fissura].

FISÚRĂ s. f. crăpătură, plesnitură (în rocă, beton, metal, piele etc.). (< fr. fissure, lat. fissura)

FISÚRĂ ~i f. Crăpătură pe suprafața sau în interiorul unui corp, a unui organ sau material. [G.-D. fisurii] /<fr. fissure, lat. fissura

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fisura (a ~) vb., ind. prez. 3 fisurea

fisurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză

fisu s. f., g.-d. art. fisurii; pl. fisuri

fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FISURA vb. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.)

FISU s. ciobitură, ciocnitură, crăpătură, plesnitură, spărtură. (~ a unui vas.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fisură, (engl.= fissure), discontinuitate (ruptură) în masa rocilor, fără deplasarea relativă a pereților sau cu foarte mici deplasări pe o direcție perpendiculară sau paralelă față de planul de fisurare.

Intrare: fisura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fisura
  • fisurare
  • fisurat
  • fisuratu‑
  • fisurând
  • fisurându‑
singular plural
  • fisurea
  • fisurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fisurez
(să)
  • fisurez
  • fisuram
  • fisurai
  • fisurasem
a II-a (tu)
  • fisurezi
(să)
  • fisurezi
  • fisurai
  • fisurași
  • fisuraseși
a III-a (el, ea)
  • fisurea
(să)
  • fisureze
  • fisura
  • fisură
  • fisurase
plural I (noi)
  • fisurăm
(să)
  • fisurăm
  • fisuram
  • fisurarăm
  • fisuraserăm
  • fisurasem
a II-a (voi)
  • fisurați
(să)
  • fisurați
  • fisurați
  • fisurarăți
  • fisuraserăți
  • fisuraseți
a III-a (ei, ele)
  • fisurea
(să)
  • fisureze
  • fisurau
  • fisura
  • fisuraseră
Intrare: fisură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fisu
  • fisura
plural
  • fisuri
  • fisurile
genitiv-dativ singular
  • fisuri
  • fisurii
plural
  • fisuri
  • fisurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fisura, fisurezverb

  • 1. A produce sau a căpăta fisuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: sparge
etimologie:

fisu, fisurisubstantiv feminin

  • 1. Discontinuitate de forma unei crăpături mici, la suprafața sau în interiorul unei piese, a unui material etc. provenită în urma unei solicitări sau în cursul elaborării. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Pietrele de polizor care prezintă fisuri nu pot fi întrebuințate. DLRLC
  • 2. geologie Crăpătură sau deschizătură tabulară într-o rocă, nedepășind câțiva metri lățime și cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor. DEX '09
  • 3. medicină Șanț ori crăpătură normală sau patologică pe suprafața unui organ. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.