12 definiții pentru fisura
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FISURA, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
FISURA, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fisura vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr fissurer] 1-2 A (i se) produce fisuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FISURA, fisurez, vb. I. Tranz. A produce fisuri. ♦ Refl. A căpăta fisuri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FISURA vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FISURA vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A FISURA ~ez tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE FISURA pers. 3 se ~ează intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fisura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fisurez, 3 fisurează; conj. prez. 1 sg. să fisurez, 3 să fisureze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fisura (a ~) vb., ind. prez. 3 fisurează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fisura vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisurează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FISURA vb. v. sparge.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FISURA vb. a (se) ciobi, a (se) ciocni, a (se) crăpa, a plesni, a pocni, a (se) sparge. (Vasul s-a ~ de-a lungul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fisura, fisurezverb
- 1. A produce sau a căpăta fisuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: sparge
etimologie:
- fissurer DEX '09 DEX '98 DN