2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FISÚRĂ, fisuri, s. f. 1. Discontinuitate de forma unei crăpături mici, la suprafața sau în interiorul unei piese, a unui material etc. provenită în urma unei solicitări sau în cursul elaborării. 2. (Geol.) Crăpătură sau deschizătură tabulară într-o rocă, nedepășind câțiva metri lățime și cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor. 3. (Med.) Șanț ori crăpătură normală sau patologică pe suprafața unui organ. – Din fr. fissure, lat. fissura.

fisu sf [At: IOANOVICI, TEHN. 179 / Pl: ~ri / E: fr fissure, lat fissura] 1 Crăpătură îngustă la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). 2 (Med; îs) ~ anală Ulcerație superficială care apare în pliurile anale.

FISÚRĂ, fisuri, s. f. Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). – Din fr. fissure, lat. fissura.

FISÚRĂ, fisuri, s. f. Crăpătură îngustă, plesnitură într-un corp solid (metal, beton, aliaj, piatră etc.). Pietrele de polizor care prezintă fisuri nu pot fi întrebuințate.

FISÚRĂ s.f. Crăpătură (îngustă), plesnitură (în metal, în beton, pe piele etc.). [Cf. fr. fissure, lat. fissura].

FISÚRĂ s. f. crăpătură, plesnitură (în rocă, beton, metal, piele etc.). (< fr. fissure, lat. fissura)

FISÚRĂ ~i f. Crăpătură pe suprafața sau în interiorul unui corp, a unui organ sau material. [G.-D. fisurii] /<fr. fissure, lat. fissura

FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

fisura vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: fr fissurer] 1-2 A (i se) produce fisuri.

FISURÁ, fisurez, vb. I. Tranz. A produce fisuri. ♦ Refl. A căpăta fisuri.

FISURÁ vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].

FISURÁ vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)

A FISURÁ ~éz tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer

A SE FISURA pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri

fisúră s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri

fisurá (a ~) vb., ind. prez. 3 fisureáză

fisurá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: fisură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fisu
  • fisura
plural
  • fisuri
  • fisurile
genitiv-dativ singular
  • fisuri
  • fisurii
plural
  • fisuri
  • fisurilor
vocativ singular
plural
Intrare: fisura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fisura
  • fisurare
  • fisurat
  • fisuratu‑
  • fisurând
  • fisurându‑
singular plural
  • fisurea
  • fisurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fisurez
(să)
  • fisurez
  • fisuram
  • fisurai
  • fisurasem
a II-a (tu)
  • fisurezi
(să)
  • fisurezi
  • fisurai
  • fisurași
  • fisuraseși
a III-a (el, ea)
  • fisurea
(să)
  • fisureze
  • fisura
  • fisură
  • fisurase
plural I (noi)
  • fisurăm
(să)
  • fisurăm
  • fisuram
  • fisurarăm
  • fisuraserăm
  • fisurasem
a II-a (voi)
  • fisurați
(să)
  • fisurați
  • fisurați
  • fisurarăți
  • fisuraserăți
  • fisuraseți
a III-a (ei, ele)
  • fisurea
(să)
  • fisureze
  • fisurau
  • fisura
  • fisuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fisură

  • 1. Discontinuitate de forma unei crăpături mici, la suprafața sau în interiorul unei piese, a unui material etc. provenită în urma unei solicitări sau în cursul elaborării.
    exemple
    • Pietrele de polizor care prezintă fisuri nu pot fi întrebuințate.
      surse: DLRLC
  • 2. geologie Crăpătură sau deschizătură tabulară într-o rocă, nedepășind câțiva metri lățime și cu lungimea uneori de ordinul kilometrilor.
    surse: DEX '09
  • 3. medicină Șanț ori crăpătură normală sau patologică pe suprafața unui organ.
    surse: DEX '09

etimologie:

fisura

  • 1. A produce sau a căpăta fisuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sparge

etimologie: