2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.

FINISÁRE, finisări, s. f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj. – V. finisa.

finisare sf [At: lOANOVICI, TEHN. 138 / Pl: ~sări / E: finisa] 1 Executare a ultimelor operații asupra unui produs sau a unei lucrări pentru a le da forma sau aspectul definitiv Si: finisat1. 2 (Ccr) Finisaj.

FINISÁRE, finisări, s. f. (Tehn.) Acțiunea de a finisa. Prin finisare se dă forma definitivă unei piese de mașină.Un element integrant al calității îl constituie aspectul exterior al produselor, finisarea, ambalarea elegantă și de bună calitate, cu etichete atrăgătoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2804.

FINISÁRE s.f. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei; finisaj; finiție. [< finisa].

FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv. – Din fr. finir (după finisaj).

finisa vt [At: CONTEMP, S. II, 1948, nr. 113, 11/1 / Pzi: ~sez / E: fr finir (după finisaj)] A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.

FINISÁ, finisez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A face ultimele operații pentru a da forma sau aspectul final unui produs sau unei lucrări. În apropiere atelierele mecanice – strungăria și utilajul în care piesele butucănoase, cum au ieșit din dogoarea focului, sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.

FINISÁ vb. I. tr. A da forma definitivă unui produs sau unei lucrări. [P.i. -sez. / < fr. finir].

FINISÁ vb. tr. a da forma definitivă unui produs, unei lucrări. (după fr. finir)

A FINISÁ ~éz tranz. (obiecte) A aduce la condițiile dorite prin definitivare; a duce la bun sfârșit; a definitiva. /<fr. finir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

finisáre s. f., g.-d. art. finisắrii; pl. finisắri

finisáre s. f., g.-d. art. finisării; pl. finisări

finisá (a ~) vb., ind. prez. 3 finiseáză

finisá vb., ind. prez. 1 sg. finiséz, 3 sg. și pl. finiseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FINISARE s. definitivare, finisaj. (~ unei lucrări.)

FINISA vb. a definitiva. (Și-a ~ romanul.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FINISÁRE (< finisa) s. f. Ultima fază sau ultimul grup de faze din procesul tehnologic de fabricație, de confecționare ori de execuție a unui obiect, a unei construcții etc., prin care li se dă aspectul, forma și dimensiunile definitive.

Intrare: finisare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • finisare
  • finisarea
plural
  • finisări
  • finisările
genitiv-dativ singular
  • finisări
  • finisării
plural
  • finisări
  • finisărilor
vocativ singular
plural
Intrare: finisa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • finisa
  • finisare
  • finisat
  • finisatu‑
  • finisând
  • finisându‑
singular plural
  • finisea
  • finisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • finisez
(să)
  • finisez
  • finisam
  • finisai
  • finisasem
a II-a (tu)
  • finisezi
(să)
  • finisezi
  • finisai
  • finisași
  • finisaseși
a III-a (el, ea)
  • finisea
(să)
  • finiseze
  • finisa
  • finisă
  • finisase
plural I (noi)
  • finisăm
(să)
  • finisăm
  • finisam
  • finisarăm
  • finisaserăm
  • finisasem
a II-a (voi)
  • finisați
(să)
  • finisați
  • finisați
  • finisarăți
  • finisaserăți
  • finisaseți
a III-a (ei, ele)
  • finisea
(să)
  • finiseze
  • finisau
  • finisa
  • finisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

finisare

  • 1. Acțiunea de a finisa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: definitivare finisaj finiție attach_file 2 exemple
    exemple
    • Prin finisare se dă forma definitivă unei piese de mașină.
      surse: DLRLC
    • Un element integrant al calității îl constituie aspectul exterior al produselor, finisarea, ambalarea elegantă și de bună calitate, cu etichete atrăgătoare. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2804.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi finisa
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

finisa

  • 1. A executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: definitiva antonime: începe attach_file un exemplu
    exemple
    • În apropiere atelierele mecanice – strungăria și utilajul în care piesele butucănoase, cum au ieșit din dogoarea focului, sînt netezite, finisate. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 11/1.
      surse: DLRLC

etimologie: