2 intrări

15 definiții

filon sn [At: DA / Pl: ~oane / E: fr filon] Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarței pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluție în apele termale Si: vână.

FILÓN, filoane, s. n. Corp geologic tabular format în crăpăturile scoarței Pământului prin injecția și consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale din soluții hidrotermale; vână. – Din fr. filon.

FILÓN, filoane, s. n. Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarței pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluție în apele termale; vână. – Din fr. filon.

FILÓN, filoane, s. n. Depunere de materii minerale în crăpăturile rocilor din scoarța pămîntului; vînă. Ascultă, ascultă bătăi de ciocane. Aceleași boltite, adînci abataje Nici gîndul nu iese din șisturi prin vraje Și noi am pornit după-ascunse filoane. BANUȘ, B. 79. În masa de piatră a muntelui, filoanele de aur se răspîndesc ca sistemul nervos al unui corp omenesc. BOGZA, Ț. 10. ◊ Fig. Și-ți mai pare că din mină O să iasă la lumină, Către dunga dimineții, Soarele, filonul vieții. DEȘLIU, M. 61.

filón s. n., pl. filoáne

FILÓN s. (GEOL.) vână. (Un ~ de aur.)

FILÓN s.n. Depunere a unui minereu în crăpăturile scoarței pământești. [< fr. filon, it. filone].

FILÓN s. n. 1. depunere a unui minereu în crăpăturile rocilor din scoarța terestră; vână. 2. (fig.) sursă, izvor, origine. (< fr. filon)

FILÓN ~oáne n. Masă compactă și continuă de roci eruptive sau de substanțe minerale, existentă în crăpăturile scoarței terestre; vână. /<fr. filon

filon n. 1. șir neîntrerupt de mineraiu metalic în interiorul pământului: un filon de aramă; 2. fig. orice izvor de bogăție.

*filón n., pl. oane (fr. filon, d. fil, fir). Barb. Vînă de metal în pămînt.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FILON s. (GEOL.) vînă. (Un ~ de aur.)

FILON gr. Фίλων „iubit, drag”. 1. – Mitescu, prof. 2. Firon (Bz); -ie, mold., 1667 (Sd XXII) sau < Fir (Sanfir).

FILON din Alexandria (FILON IUDEUL) (c. 490-566), filozof mistic grec. Șeful școlii iudeo-alexandrine. A interpretat alegoric „Vechiul Testament” prin prisma filozofiei grecești și a influențat neoplatonismul și creștinismul prin doctrina sa despre „Logos”, conceput ca mediator între Dumnezeu și lume.

Intrare: filon
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filon
  • filonul
  • filonu‑
plural
  • filoane
  • filoanele
genitiv-dativ singular
  • filon
  • filonului
plural
  • filoane
  • filoanelor
vocativ singular
plural
Intrare: Filon
Filon nume propriu
nume propriu (I3)
  • Filon
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)