12 definiții pentru filogenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILOGENÍE s. f. 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia (1). – Din fr. phylogénie.

FILOGENÍE s. f. 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia (1). – Din fr. phylogénie.

filogenie sf [At: LTR / V: (înv) ~oghe~ / E: fr phylogénie] 1 Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii Si: filogeneză. 2 Ramură a biologiei care studiază filogenia (1).

FILOGENÍE s. f. (Biol.) Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante, de cînd există viață pe pămînt. ♦ Ramură a biologiei care se ocupă cu stabilirea filiației speciilor unui grup de animale sau de plante și cu studierea dezvoltării lor în decursul vremii.

FILOGENÍE s.f. Evoluția formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de animale sau de plante; filogeneză. ♦ Ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii. [Gen. -iei. / < fr. phylogénie].

FILOGENÍE s. f. 1. originea și evoluția organismelor animale și vegetale de-a lungul timpului; filogeneză. 2. ramură a biologiei care studiază filiația speciilor și dezvoltarea lor în cursul vremii. (< fr. phylogénie)

FILOGENÍE f. v. FILOGENEZĂ. /<fr. phylogénie

*filogeníe f. (vgr. phýle, trib, și -genie, greșit pus îld. -gonie din cozmo-gonie). Șt. nat. Fazele pin care aŭ trecut predecesoriĭ uneĭ speciĭ într’un timp îndelungat. V. ontogenie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filogeníe s. f., art. filogenía, g.-d. filogeníi, art. filogeníei

filogeníe s. f., art. filogenía, g.-d. filogeníi, art. filogeníei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FILOGENÍE s. (BIOL.) filogeneză. (~ unor organisme.)

FILOGENIE s. (BIOL.) filogeneză. (~ unor organisme.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FILO-2 „neam, specie, rasă”. ◊ gr. phylon „rasă, trib, rudă” > fr. phylo-, germ. id., engl. id., it. filo- > rom. filo-.~cenogeneză (v. ceno-1, v. -geneză), s. f., dezvoltare istorică a tipurilor de vegetație; ~embriogeneză (v. embrio-, v. -geneză), s. f., evoluție datorată modificării cursului dezvoltării embrionare; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un sistem de clasificare) care urmărește aplicarea procesului de filogenie; ~geneză (v. -geneză), s. f., filogenie* (1); ~genie (v. -genie1), s. f., 1. Proces de evoluție a formelor organice ale unei specii ori ale unui grup de plante sau de animale în cursul dezvoltării istorice a lumii vii; sin. filogeneză. 2. Ramură a biologiei care cercetează filiația speciilor și dezvoltarea lor de-a lungul timpului; ~gerontic (v. -gerontic), adj., (despre un organism) aflat în faza de îmbătrînire a evoluției sale.

Intrare: filogenie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filogenie
  • filogenia
plural
genitiv-dativ singular
  • filogenii
  • filogeniei
plural
vocativ singular
plural

filogenie

  • 1. Procesul evoluției formelor organice ori a unui grup de animale sau de plante în cursul dezvoltării istorice a lumii vii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: filogeneză
  • 2. Ramură a biologiei care cercetează filogenia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: