2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FILIÁLĂ, filiale, s. f. 1. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală. 2. Întreprindere controlată de altă întreprindere, cunoscută ca societate-mamă. [Pr.: -li-a-] – Din fr. filiale.

filia sf [At: CONTEMR, S. II, 1949, nr. 158 5/6 / P: ~li-a~ / Pl: ~le / E: fr filiale] Societate cu statut juridic distinct, dar condusă și controlată de o unitate centrală care deține mai mult de jumătate din capitalul său social.

FILIÁLĂ, filiale, s. f. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală. [Pr.: -li-a-] – Din fr. filiale.

FILIÁLĂ, filiale, s. f. 1. Despărțămînt al unei persoane juridice care îndeplinește în total sau în parte funcțiile acesteia pe o porțiune din teritoriul pe care se exercită activitatea persoanei juridice. V. sucursală. Filiala din Cluj a Academiei Republicii Populare Romîne.Uniunea compozitorilor, consecventă liniei de descentralizare a vieții culturale, va putea înființa filiale în toate orașele țării, filiale dependente de organele conducătoare centrale ale Uniunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 5/6. 2. Organizație dependentă și controlată de altă organizație. – Pronunțat: -li-a-.

FILIÁLĂ s.f. 1. Secție a unei instituții, a unei întreprinderi etc. recunoscută ca persoană juridică, care exercită anumite funcții date de instituția centrală pentru un teritoriu, pentru o anumită țară etc. 2. Organizație dependentă de o organizație superioară și controlată de aceasta. [Pron. -li-a-. / < fr. filiale, it. filiale].

FILIÁLĂ s. f. 1. secție a unei instituții, întreprinderi, societăți comerciale etc. recunoscută ca persoană juridică, care exercită anumite funcții date de instituția centrală pentru un teritoriu, pentru o anumită țară etc. 2. organizație dependentă de o organizație superioară și controlată de aceasta. (< fr. filiale)

FILIÁLĂ ~e f. Unitate aflată în subordinea unei instituții centrale care îndeplinește funcțiile într-un sector sau într-o regiune limitată. [Sil. -li-a-] /<fr. filiale

FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu; fiesc. [Pr.: -li-al] – Din fr. filial.

filial, ~ă a [At: IORGA, L. I, 409 / P: ~li-al / Pl: ~i, ~e / E: fr filial] (D. sentimente) 1 De fiu1 (1) Si: (rar) fiesc (1). 2 Specific unui fiu1 (1) Si: (rar) fiesc (2).

FILIÁL, -Ă, filiali, -e, adj. (Despre sentimente) De fiu; fiesc. Respect filial.Demonstrațiile de filială dragoste îl împresurau, gesturile de răsfățare se întindeau spre el. ANGHEL, PR. 62. – Pronunțat: -li-al.

FILIÁL, -Ă adj. De fiu; ca de fiu; fiesc. [Pron. -li-al. / < fr. filial].

FILIÁL, -Ă adj. (ca) de fiu. (< fr. filial)

FILIÁL ~ă ( ~i, ~e) Care este caracteristic pentru fii; propriu fiilor; feciorelnic; fiesc. Datorie ~ă. [Sil. -li-al] /<fr. filial

*filiál, -ă adj. (lat. filialis). Fiesc, de fiŭ: supunere filială. S. f. (germ. filiale, tot d. lat. filialis). Sucursală. Adv. Fiește, ca fiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

filiálă (-li-a-) s. f., g.-d. art. filiálei; pl. filiále

filiálă s. f. (sil. -li-a-), g.-d. art. filiálei; pl. filiále

filiál (-li-al) adj. m., pl. filiáli; f. filiálă, pl. filiále

filiál adj. m. (sil. -li-al), pl. filiáli; f. sg. filiálă, pl. filiále

arată toate definițiile

Intrare: filială
  • silabație: fi-li-a-lă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filia
  • filiala
plural
  • filiale
  • filialele
genitiv-dativ singular
  • filiale
  • filialei
plural
  • filiale
  • filialelor
vocativ singular
plural
Intrare: filial
filial adjectiv
  • silabație: fi-li-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • filial
  • filialul
  • filialu‑
  • filia
  • filiala
plural
  • filiali
  • filialii
  • filiale
  • filialele
genitiv-dativ singular
  • filial
  • filialului
  • filiale
  • filialei
plural
  • filiali
  • filialilor
  • filiale
  • filialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

filială

  • 1. Instituție, întreprindere, asociație, organizație condusă și controlată de o unitate centrală.
    exemple
    • Filiala din Cluj a Academiei Republicii Populare Române.
      surse: DLRLC
    • Uniunea compozitorilor, consecventă liniei de descentralizare a vieții culturale, va putea înființa filiale în toate orașele țării, filiale dependente de organele conducătoare centrale ale Uniunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 5/6.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Despărțământ al unei persoane juridice care îndeplinește în total sau în parte funcțiile acesteia pe o porțiune din teritoriul pe care se exercită activitatea persoanei juridice.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Secție a unei instituții, a unei întreprinderi etc. recunoscută ca persoană juridică, care exercită anumite funcții date de instituția centrală pentru un teritoriu, pentru o anumită țară etc.
      surse: DN
  • 2. Întreprindere controlată de altă întreprindere, cunoscută ca societate-mamă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

filial

  • 1. (Despre sentimente) De fiu, specific unui fiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: feciorelnic fiesc attach_file 2 exemple
    exemple
    • Respect filial.
      surse: DLRLC
    • Demonstrațiile de filială dragoste îl împresurau, gesturile de răsfățare se întindeau spre el. ANGHEL, PR. 62.
      surse: DLRLC

etimologie: