filantrop, ~oapă smf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 31 / Pl: ~i, ~oape / E: fr philanthrope] 1 Persoană care face acte de filantropie (1). 2 Persoană generoasă (cu cei săraci) și dezinteresată. 3 (Rar) Persoană care își iubește semenii și care se străduiește (prin diferite activități) să le îmbunătățească viața.

filantropie sf [At: MACEDONSKI, O. I, 82 / Pl: ~ii / E: fr philanthropie] 1 Acțiune de binefacere întreprinsă în folosul oamenilor săraci. 2 Generozitate. 3 (Rar) Iubire dezinteresată a semenilor.

*FILANTROP sm., FILANTROAPĂ (pl. -pe) sf. Persoană care-și iubește semenii și caută, prin binefaceri să le îmbunătățească soarta [fr. < gr.].

*FILANTROPIE sf. Iubirea umanității manifestată prin binefaceri, prin caritate [fr.].

FILANTROP, -OAPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care practică filantropia.

FILANTROPIE s. f. Caritate practicată de burghezi sub formă de ajutorare a celor lipsiți, în scopul de a părea mărinimoși, de a se face simpatizați de mase și, prin aceasta, de a camufla exploatarea. Filantropia poate, în cel mai bun caz, să prelungească o agonie și așa prea lungă, niciodată nu vindecă însă o rană socială. LIT. ANTIMONARHICĂ 146.

FILANTROP, -OAPĂ s.m. și f. Om care practică filantropia; om darnic, mărinimos. [Cf. fr. philanthrope, gr. philanthropos < philos – prieten, anthropos – om].

FILANTROPIE s.f. Caritate, dărnicie, binefacere (făcută în folosul celor săraci). [Gen. -iei. / cf. fr. philanthropie].

FILANTROP, -OAPĂ s. m. f. cel care practică filantropia; om darnic, mărinimos. (< fr. philanthrope, gr. philanthropos)

FILANTROPIE s. f. acțiune de binefacere (față de săraci). (< fr. philanthropie, gr. philanthropia)

FILANTROP ~oapă (~opi, ~oape) m. și f. Persoană care practică filantropia. /<fr. philanthrope

FILANTROPIE f. Binefacere în folosul celor săraci; caritate. [Art. filantropia; G.-D. filantropiei; Sil. -pi-e] /<fr. philanthropie

filantrop m. cel ce caută a face bine semenilor săi.

filantropie f. iubire, de umanitate, binefacere, caritate.

*filantróp, -oápă adj. (vgr. philánthropos. V. -fil). Care ĭubește oameniĭ, binefăcător, milostiv.

*filantropíe f. (vgr. philanthropía). Ĭubire de oamenĭ, caritate, milă.

filantrop s. m., pl. filantropi

filantropie s. f., art. filantropia, g.-d. filantropii, art. filantropiei

filantrop s. m., pl. filantropi

filantropie s. f., art. filantropia, g.-d. filantropii, art. filantropiei

filantrop s. m., pl. filantropi

filantropie s. f., art. filantropia, g.-d. filantropii, art. filantropiei

filantrop (filantroapă), adj. – Care face acte de caritate, generos. – Mr. filanthrop. Gr. φιλάνθριυπος (sec. XVIII), în parte și prin fr. philanthrope (Gáldi 189). – Der. filantropic, adj.; filantropie, s. f.

FIL-₂, v. FILO-₂. □ ~antrop (v. -antrop), s. m. și f., persoană care face acte de filantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., acțiune de binefacere în folosul celor lipsiți de mijloace de trai.

FILANTROPIE s. v. binefacere.

FILANTROPIE s. binefacere, caritate, milă. (Act de ~.)