fil¹ sm [At: CANTEMIR, IST. 243 / Pl: 11 / E: tc fil cf fildeș] (Înv) Elefant.

-fil² [At: DN³ / E: fr -phil, it -filo] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Prieten. 2 Amator. 3 Iubitor.

‡FIL sm. 🐒 Elefant [tc.].

-FIL³ Element secund de compunere savantă cu semnificația „prieten”, „amator”, „iubitor”. [< fr. -phil, it. -filo, cf. gr. philos].

FIL-² v. filo¹-.

FIL¹ s. m. Monedă divizionară, a mia parte dintr-un dolar în Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Irak, Iordania și Kuweit, respectiv a suta parte dintr-un riyal în Yemen. (cf. engl., fr. fil < arab. fals, fils < lat. follis = foale, poșetă (de piele), ban) [și MW]

-FIL⁵, -FILĂ², elem. v. filo³-.

1) fil m. (turc. ar. fil; ngr. fili, bg. sîrb. fil, alb. filĭ; sp. alfil. V. fildeș, pil 1). Sec. 18. Elefant.

2) *-fil, -ă (vgr. philos, amic). Sufix adjectival care înseamnă „ĭubitor de”: bibliofil, galofil, germanofil. La Grecĭ e și prefix, ca’n filelen, filantrop, filolog, filosof. Și rom. se zice filoromân, filogal. V. -filie.

-filie² [At: DN³ / E: fr -philie, it -filia] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Prietenie. 2 Înclinație. 3 Preferință.

filo-³ [At: DN³ / E: fr phyllo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) frunză.

filo-¹ [At: DA ms/ E: fr philo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația „prieten”, „iubitor”, „amator” de...

FILO-, FIL-, prefix grec, dînd cuvîntului compus înțelesul de „iubitor de ..., prieten al ...”. – FILELEN sm. Iubitor de Greci, prieten al Grecilor. – FILOROMÂN sm. Prieten al Românilor. – FILOSEMIT sm. Prieten al Evreilor.

FILO- Element de compunere avînd sensul de «prieten, iubitor» și care servește la formarea unor cuvinte ca: filo-romîn, filo-rus, filo-francez.

-FILIE Element secund de compunere savantă cu semnificația „prietenie”, „înclinație”, „preferință”. [< fr. -philie, it. -filia, cf. gr. philos – prieten].

FILO³- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) frunză”. [< fr. phyllo-, it. fillo-, cf. gr. phyllon].

FILO¹- Element prim de compunere savantă cu semnificația „prieten”, „amator”; „iubitor de”, „a prefera”, „a iubi”. [Var. fil-. / < fr. philo-, it. filo-, cf. gr. philos – prieten].

-FILIE² elem. v. filo²-.

-FILIE³ elem. v. filo³-.

FILO²-, -FIL (Ă), -FILIE elem. „frunză”. (< fr. phyllo, -phylle, -phyllie, cf. gr. phyllon)

FILO³- elem. fil³(o)-. block

*-filíe (vgr. philia, ĭubire, amiciție). Sufix substantival feminin care înseamnă „ĭubire de”: bibliofilie, arghirofilie. V. -fil.

fil (-li) s. m. Elefant. – Var. pil. Mr. fil. – Tc. (arab) fil, din per. pîl (Meyer 100; Șeineanu, II, 171; Eguilaz 167), cf. alb. filj, sb., bg. fil, sp. alfil. Sec. XVII, înv. Cf. fildeș. – [3360]

fil (-li), s. m. – Elefant. – Var. pil. Mr. fil. Tc. (arab.) fil, din per. pîl (Meyer 100; Șeineanu, II, 171; Eguilaz 167), cf. alb. filj, sb., bg. fil, sp. alfil. Sec. XVII, înv. Cf. fildeș.

filo- – Prefix care indică iubire sau simpatie. Gr. φιλο- „iubitor”, în general prin intermediul fr. Ca în fr., se poate folosi uneori la sfîrșitul cuvintelor: filogrec sau grecofil, filorus sau rusofil.

-FIL₂ (-FILĂ) „frunză, foaie, foliolă”. ◊ gr. phyllon „foaie, frunză” > fr. -phylle, germ. -phill. engl. id. > rom. -fil și -filă.

FIL-₁, v. FILO-₁. □ ~odiu (v. -odiu), s. n., pețiol dilatat care îndeplinește funcțiile unei lamine foliare.

-FIL₁ „iubitor de, care preferă, care prezintă afinitate pentru, care crește pe”. ◊ gr. philos „prieten, iubitor” > fr. -phile, germ. -phil, engl. -phil și -phile, it. -filo > rom. -fil.

FIL-₂, v. FILO-₂. □ ~antrop (v. -antrop), s. m. și f., persoană care face acte de filantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., acțiune de binefacere în folosul celor lipsiți de mijloace de trai.

-FILĂ, v. -FIL₂.

-FILIE₁ „iubire, afinitate, atracție”. ◊ gr. phileo, ein „a iubi” > fr. -philie, germ. id., it. -filia > rom. -filie.

-FILIE₂ „frunză, foaie, foliolă, frunziș”. ◊ gr. phyllon „frunză, foaie” > fr. -phyllie, germ. id., engl. -phylly > rom. -filie.

FILO-₁ „frunză, foaie, foliaceu, foliar”. ◊ gr. phyllon „frunză” > fr. phyllo-, germ. id., engl. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., studiul biologic al frunzei; ~blast (v. -blast), s. n., expansiune foliacee a talului lichenilor; ~bolie (v. -bolie), s. f., cădere a frunzelor; ~carp (v. -carp), adj., care are fruct foliaceu; ~cer (v. -cer₁), adj., (despre insecte) care are antene foliacee; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din jurasic și cretacic, cu cochilie involută și cu ornamentație în formă de frunze terminale; ~cladiu (v. -cladiu), s. n., (la cactuși și licheni) ramură lățită cu forma și funcțiile frunzelor; ~colie (v. -colie₃), s. f., producere teratologică de foliole pe lamina frunzelor; ~fag (v. -fag), adj., (despre insecte) care roade frunzele vegetalelor; ~for (v. -for), adj., 1. Care poartă frunze. 2. Care produce frunze; ~gen (v. -gen₁), adj., care crește pe frunze; ~genetic (v. -genetic), adj., care produce frunze; ~gonie (v. -gonie), s. f., teorie a formării frunzelor; ~id (v. -id), adj., s. m., 1. adj., În formă de frunze. 2. s. m., Parte terminală a talului superior organizat, asemănător frunzelor de la plantele superioare; ~manie (v. -manie), s. f., proliferare anormală a frunzelor; ~morfie (v. -morfie), s. f., metamorfoză a organelor florale în frunze; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică și funcțională a frunzelor potrivit fiecărui anotimp; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de mortificare a frunzelor; ~nom (v. -nom₃), s. n., galerie săpată în parenchimul frunzelor de larvele unor insecte; sin. filonomiu; ~nomiu (v. -nomiu), s. n., filonom*; ~pode (v. -pod), adj., s. n. pl., (crustacee branhipode) cu picioare foliacee; ~podiu (v. -podiu), s. n., 1. Suport al frunzelor. 2. Bază a pețiolului. 3. Bază vaginantă a frunzelor; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere timpurie a frunzelor; ~sferă (v. -sferă), s. f., totalitate a substanțelor exsudate la suprafața frunzelor și a altor organe aeriene ale plantelor superioare; ~sperme (v. -sperm), adj., s. f. pl., (plante) la care semințele se formează pe frunze; ~spore (v. -spor), adj., s. f. pl., (ferigi) la care sporofitele sînt asemănătoare cu frunzele; ~taxie (v. -taxie), s. f., mod de dispunere a frunzelor pe tulpină și ramuri; ~tip (v. -tip), s. n., tip de frunză; ~xeră (v. -xeră), s. f., 1. Insectă dăunătoare din ordinul homopterelor, care distruge frunzele și rădăcinile viței de vie. 2. Boală produsă viței de vie de această insectă.

FILO-₃ „iubitor, afinitate, atracție”. ◊ gr. philos „prieten, iubitor” > fr. philo-, germ. id., engl. id., L. sav. id., it. filo- > rom. filo-. □ ~dendron (v. -dendron), s. m., plantă decorativă exotică, cu frunze mari lobate și cu rădăcini aeriene; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în filologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază textele vechi și operele literare din punctul de vedere al limbii; ~pter (v. -pter), adj., (despre microorganisme) care trăiește pe aripi sau pe aripioare; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., înclinație deosebită pentru arte și invenții tehnice; ~zof (v. -zof), s. m. și f., specialist în filozofie; ~zofie (v. -zofie), s. f., 1. Ramură a culturii spirituale și formă a conștiinței sociale constituită dintr-un ansamblu de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei generale. 2. Totalitate a concepțiilor și principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau științe. corectat(ă)

FIL⁴ s. v. elefant.

fil s. v. ELEFANT.