fiindcă c [At: ANTIM, P. XXV/24 / V: (Mol; Buc) ~dure-că, hindură că, cindură că, cindrică, (cindr’că), cindre-că, cindrea că / E: fiind (< fi) + că] 1 Pentru că. 2 De vreme ce.

FIINDCĂ conj. (Introduce o propoziție subordonată cauzală) Pentru că, deoarece; de vreme ce. Fiindcă tot am venit, să vedem cuibul poetului. REBREANU, R. I 184. Îmi opresc trei lei fiindc-am avut trei pîni. CREANGĂ, A. 145. Fiindcă știu că-ți place stilul poetic, o voi asemăna cu Atalanta. NEGRUZZI, S. I 64.

FIINDCĂ conj. (exprimă un raport cauzal și introduce propoziții circumstanțiale cauzale) Pentru că; dat fiind că; căci; că; deoarece; întrucât; de vreme ce; o dată ce. /fiind + că

fiindcă conj. indică cauza sau motivul.

cinderăcă c vz fiindcă

cindr(i)că c vz fiindcă

cindr(il)eacă c vz fiindcă

cindurăcă c vz fiindcă

fiindure-că c vz fiindcă

fiind-că conj. (fiind, d. sînt și că). Din cauză că: mă duc fiind-că am treabă; fiind-că am treabă, mă duc. – Ferește-te de a zice: dar, cum (fr. comme) nu era acasă, am plecat. Zi: dar, fiind-că nu era acasă, am plecat. – Și cinderă că (Trans.) și cindură că (Mold.), derivat din fiind-că și pintru-că. Pop. fincă.

fiindcă (deoarece) (desp. fi-ind-că) conjcț.

fiindcă (fi-ind-că) conjcț.

fiindcă conjcț. (sil. fi-; mf. -ind-)

fiindcă

fiindcă.

!fiind că (dat ~) loc. conjcț.

fiind că vb. + conjcț.

FIINDCĂ conj. (cauzal) 1. că, căci, deoarece. (Să plecăm, ~ se face seară.) 2. când, cum, deoarece, întrucât. (~ știu că vine, sunt emoționat.) 3. dacă, deoarece, întrucât, (pop.) unde. (~ nu știe să scrie, merge de la unul la altul.)

FIINDCĂ conj. (cauzal) 1. că, căci, deoarece. (Să plecăm, ~ se face seară.) 2. cînd, cum, deoarece, întrucît. (~ știu că vine, sînt emoționat.) 3. dacă, deoarece, întrucît, (pop.) unde. (~ nu știe să scrie, merge de la unul la altul.)

NON QUIA DIFFICILIA SUNT, NON AUDEMUS, SED QUIA NON AUDEMUS, DIFFICILIA SUNT (lat.) nu fiindcă (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj, ele sunt grele – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, 104, 26.