FIGURAT, – Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Folosit cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

FIGURAȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.). ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.

figurat¹ sns [At: DEX² / E: figura] (D. întrebuințarea unor cuvinte, expresii; îlav) La ~ Într-un sens deosebit de cel propriu.

figurat², ~ă [At: GHEREA, ST. CR. I, 349 / Pl: ~ați, ~e / E: fr figuré, lat figuratus] 1 a (D. cuvinte, expresii sau d. sensul lor) întrebuințat cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. 2 a (D. stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice Si: figurativ (1). 3 (Blg; îs) Elemente ~e Celulele din sânge.

figurație sf [At: F. N. 50 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr figuration, lat figuratio] 1 (Înv) Aspectul unui grup de obiecte așezate într-un anumit fel. 2 (Înv; îs) ~ de stele Constelație. 3 Ansamblul figuranților (1) (într-o reprezentație, într-un film etc.). 4 (Îe) A face ~ A avea rol de figurant. 5 Reprezentare figurativă (2). 6 (Îs) Noua ~ Mișcare artistică din anii '60 ai sec. XX, care a operat o întoarcere spre arta figurativă (2). 7 (Îs) ~ liberă Mișcare artistică a anilor '80 din sec. XX care s-a inspirat din benzile desenate pentru a realiza picturi de dimensiuni mari într-un stil simplu și colorat. 8 (Muz) Folosire a unor note străine de armonia inițială a unei piese.

figurațiune sf vz figurație

*FIGURAȚIE sf. 🎭 Toți figuranții dintr’o piesă [fr.].

FIGURAT, -Ă, figurați, -te, adj. (Despre cuvinte, expresii sau despre sensul lor) Întrebuințat cu alt înțeles decât cel obișnuit, propriu, de obicei pentru obținerea unor efecte stilistice. ◊ (Substantivat, n.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil, limbă etc.) Care conține (multe) figuri poetice; figurativ. – Din fr. figuré, lat. figuratus.

FIGURAȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o reprezentație, într-un film etc.). ◊ Expr. A face figurație = a avea rol de figurant. – Din fr. figuration, lat. figuratio.

FIGURAT, -Ă, figurați, -te, adj. (Despre sensul unor cuvinte sau al unor expresii) Întrebuințat (pe bază de alegorii, metafore etc.) în alt înțeles decît cel obișnuit, de obicei pentru efecte stilistice. «Fierbinte» cu sens figurat înseamnă «foarte puternic, profund, adînc». ▭ În acest sens figurat putem zice și noi că tipurile comediilor lui Caragiale sînt mai adevărate decît cele din viața reală. GHEREA, ST. CR. I 349. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil) Care conține (multe) figuri poetice. Stilul figurat al unui scriitor.

FIGURAȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o piesă de teatru, într-un film etc.). Pentru montarea unei asemenea piese era nevoie de o figurație numeroasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 11/3. ◊ A face figurație = a avea rol de figurant (într-o piesă de teatru, într-un film etc.).

FIGURAT, -Ă, figurați, -te, adj. (Despre sensul unor cuvinte sau al unor expresii) Întrebuințată (pe bază de alegorii, metafore etc.) În alt înțeles decît cel obișnuit, de obicei pentru efecte stilistice. ♦ (Substantivat, n., în expr.) La figurat = într-un sens deosebit de cel propriu. ♦ (Despre stil) Care conține (multe) figuri poetice. – Fr. figuré (lat. lit. figuratus).

FIGURAȚIE, figurații, s. f. Ansamblul figuranților (într-o piesă de teatru, într-un film. . . etc.). ◊ A face figurație = a avea rol de figurant. – Fr. figuration (lat. lit. figuratio, -onis).

FIGURAT, -Ă adj. (Despre sensul unor cuvinte, al unor expresii) Care este folosit într-un înțeles diferit față de cel propriu, obișnuit (întrebuințat astfel de obicei în scopuri afective, expresive etc.). ♦ (Despre stil) Bogat în figuri poetice. ♦ Elemente figurate = celulele din sînge. [Cf. fr. figuré, lat. figuratus].

FIGURAȚIE s.f. 1. Totalitatea figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). 2. Folosirea unor note străine de armonia inițială a unei piese muzicale. [Gen. -iei, var. figurațiune s.f. / cf. fr. figuration, it. figurazione, lat. figuratio].

FIGURAȚIUNE s.f. v. figurație.

FIGURAT, -Ă adj. 1. (despre cuvinte, expresii) folosit în alt sens decât cel propriu, obișnuit. 2. (despre stil) bogat în imagini, în figuri poetice; figurativ (1). 3. elemente ~e = celulele din sânge. (< fr. figuré, lat. figuratus)

FIGURAȚIE s. f. 1. ansamblul figuranților (dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc.). ♦ a face ~ = a avea un rol de figurant. 2. (muz.) grup de note cu o anume constantă ritmică, la acompanierea unei linii melodice. (< fr. figuration, lat. figuratio)

FIGURAT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre sensuri) Care comportă un transfer semantic; întrebuințat cu valoare semantică modificată. 2) (despre limbă, stil) Care conține figuri de stil sau tropi; bogat în figuri de stil sau în tropi. /<lat. figuratus, fr. figuré

FIGURAȚIE ~i f. 1) Totalitate a figuranților care participă la un spectacol. 2) Parte a unui spectacol, jucată de figuranți. ◊ A face ~ a) a juca rolul de figurant; b) a fi figurant. 3) Complicare a facturii unei compoziții muzicale prin sunete ce însoțesc linia melodică, reliefând-o. [Art. figurația; G.-D. figurației; Sil. -ți-e] /<fr. figuration, lat. figuratio, ~onis

figurat a. 1. reprezentat prin semne sau figuri: scrierea e vorbirea figurată; 2. reprezentat sub formă de alegorie: justiția e figurată ca o femeie cu o cumpănă în mână; 3. se zice de o vorbă luată într’un sens impropriu, de un stil în care s’află figuri de vorbe sau de cugetare.

*figurát, -ă adj. (fr. figuré, lat. figuratus). Reprezentat pin semne saŭ figurĭ: scrierea e vorbirea figurată. Reprezentat pin alegorie, metáforă saŭ alte figurĭ: înțeles figurat (ca: om plouat = umilit). Adv. În mod figurat: a vorbi figurat.

*figurațiúne f. (lat. figurátio, -ónis). Acțiunea de a figura. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

+figurat (la ~) loc. adj., loc. adv. (folosire ~, folosit ~)

figurat adj. m., pl. figurați; f. figurată, pl. figurate

figurație (desp. -ți-e) s. f., art. figurația (desp. -ți-a), g.-d. art. figurației; pl. figurații, art. figurațiile (desp. -ți-i-)

*figurat adj. m., pl. figurați; f. figurată, pl. figurate

figurație (-ți-e) s. f., art. figurația (-ți-a), g.-d. art. figurației; pl. figurații, art. figurațiile (-ți-i-)

figurat adj. m., pl. figurați; f. sg. figurată, pl. figurate

figurație s. f. (sil. -ți-e), art. figurația (sil. -ți-a), g.-d. art. figurației; pl. figurații, art. figurațiile (sil. -ți-i-)

figurație

figurație (fr. figuration, germ. Figurierung, it. figurazione), rezultatul juxtapunerii (prin repetare sau secvențare; v. progresie) unei, eventual a mai multor, figuri (1) în cadrul discursului melodic propriu barocului* și clasicismului.

FIGURAT, -Ă adj. (cf. fr. figuré, lat. figuratus): în sintagmele limbaj figurat, sens figurat și stil figurat (v.).

FIGURAT adj. metaforic, (înv.) metaforicește. (Limbaj ~.)

FIGURAT adj. metaforic, (înv.) metaforicesc. (Limbaj ~.)

Figurat ≠ propriu