2 intrări

school Articole pe această temă:

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FIERĂSTRẮU, fierăstraie, s. n. 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferăstrắu, ferestrắu, herăstrắu s. n.] – Firiz + suf. -ău (prin apropiere de fier).

fierăstrău sn vz ferăstrău

FIERĂSTRĂU s. n. V. ferăstrău

fĭerăstrắŭ și herăstrắŭ n., pl. aĭe și ăĭe (ung. *fürésztö din fürész, fĭerăstrăŭ, și contaminat de fier). Vest. Un instrument compus dintr’o lamă dințată fixată în niște lemne și întrebuințat la tăĭat lemnele rozîndu-le. Joagăr, gater. Fabrică de tăĭat lemnele și de făcut scîndurĭ. – În Trans. și ferăstrăŭ, ferezăŭ și firisăŭ, în Mold. nord feresăŭ, feresăŭ (pop. he-) și serisăŭ, în Mold. sud feresteŭ, în Munt. est ferăstrăŭ și fĭerăstăŭ (pop. hĭe-). V. și firez.

FERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău.

FERESTRẮU[1] s. n. v. fierăstrău.

  1. În original, greșit: ferăstrắu LauraGellner

HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău.

ferăstrău sn [At: VARLAAM, C. 283/1 / V: -restreu, ~res~, fir~, fier~, fieres~, heres~, her~, ~resteu, ~restău, ~tău, fieresteu, hieresteu, hiristeu, herăstău, herestău, (reg) firisău, firiseu, feresău, fierăsău, hirisău, hereseu, (reg) forostău, forăstău / Pl: ~traie, (rar) ~treie / E: firiz + -ău (contaminat cu fereastră sau ferestrui)] 1 Unealtă (sau mașină-unealtă) prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metal etc.). 2 (Îs) ~ de mână Ferăstrău (1) constând dintr-o lamă dințată triunghiulară, având la un capăt un mâner de lemn Si: (reg) firiz, chimilioară, corzar. 3 (Șîs) ~ mare Ferăstrău constând dintr-o lamă lungă, cu dinții mari, care are la cele două capete două mânere verticale și este manevrat de doi oameni Si: pânză, joagăr, (reg) babiță1 (7), beschie (1). 4 (Îs) ~ de munte Joagăr. 5 Șină dințată la extremitatea mașinii de tipărit, cu dinții căreia se îmbucă dinții cilindrului. 6 Instrument muzical constând dintr-o lamă de metal care, îndoită și frecată cu un arcuș, emite sunete. 7 (Bot) Mălăoaie (Helianthemum alpestre). 8 (Bot) Iarba-osului (Helianthemum nummularium). 9 (Îs) Pește ~ Pește selacian din mările calde, al cărui bot se termină cu un rostru lamelar dințat (Pristic pristic). 10 (Ast; pop) Constelația Casiopea. 11 (Reg) Semn făcut de ciobani pe urechile oilor.

sirisău[1] sf vz ferăstrău

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

FERĂSTRẮU, ferăstraie, s. n. 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrắu, fierăstrắu, herăstrắu s. n.] – Firiz + suf. -ău (contaminat cu fereastră sau ferestrui).

HERĂSTRĂU s. n. v. ferăstrău.

FERESTRĂU s. n. V. ferăstrău

FERĂSTRẮU, ferăstraie, s. n. Unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel, cu dinți ascuțiți, pusă în funcțiune cu mîna sau pe cale mecanică (v. gater) și folosită pentru a tăia lemne, uneori și metale sau alte corpuri tari. Sforăi parcă tai lemne cu ferăstrăul. CAMILAR, TEM. 11. Aici, pe firul Oltului, instalase un ferăstrău mînat de apele lui. BOGZA, C. O. 101. ◊ Ferăstrău circular = ferăstrău în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axei sale. – Variante: ferestrắu (PAS, L. II 156, RETEGANUL, P. II 54), fierăstrắu (DRAGOMIR, P. 21, SADOVEANU, B. 54), herăstrắu (CARAGIALE, O. I 292) s. n.

FERĂSTRẮU ~áie n. 1) Unealtă prevăzută cu o lamă (cu dinți ascuțiți), acționată manual și folosită la tăiat (lemne). ◊ ~ cu ramă ferăstrău cu lama montată într-un cadru. ~ electric portativ mașină-unealtă având un lanț prevăzut cu dinți tăietori, acționată de un motor electric. ~ circular mașină-unealtă prevăzută cu un disc dințat, care, în timpul funcționării, execută o mișcare de rotație. 2) Instrument muzical constând dintr-o lamă dințată care produce sunete cu ajutorul unui arcuș. /<ung. fürésztö

ferestrău n. 1. unealtă cu o lamă dințată de oțel spre a tăia și prepara lemne; 2. pl. uzină pe marginea apelor la munte, unde ferestraie taie lemnele de brad ca bușteni; 3. pește având botul prelungit ca o sabie cu o mulțime de dinți (Pristis antiquorum); 4. plantă cu frunze ovale însoțite de stipuli lanceolați (Helianthemum). [Ung. FÜRÉSZTÖ].

ferăstrắŭ, ș. a. V. fĭerăstrăŭ.

arată toate definițiile

Intrare: fierăstrău / ferăstrău
fierăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fierăstrău
  • fierăstrăul
  • fierăstrău‑
plural
  • fierăstraie
  • fierăstraiele
genitiv-dativ singular
  • fierăstrău
  • fierăstrăului
plural
  • fierăstraie
  • fierăstraielor
vocativ singular
plural
ferăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferăstrău
  • ferăstrăul
  • ferăstrău‑
plural
  • ferăstraie
  • ferăstraiele
genitiv-dativ singular
  • ferăstrău
  • ferăstrăului
plural
  • ferăstraie
  • ferăstraielor
vocativ singular
plural
herăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • herăstrău
  • herăstrăul
  • herăstrău‑
plural
  • herăstraie
  • herăstraiele
genitiv-dativ singular
  • herăstrău
  • herăstrăului
plural
  • herăstraie
  • herăstraielor
vocativ singular
plural
ferestrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferestrău
  • ferestrăul
  • ferestrău‑
plural
  • ferestraie
  • ferestraiele
genitiv-dativ singular
  • ferestrău
  • ferestrăului
plural
  • ferestraie
  • ferestraielor
vocativ singular
plural
Intrare: pește-fierăstrău
pește-fierăstrău substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pește-fierăstrău
  • peștele-fierăstrău
plural
  • pești-fierăstrău
  • peștii-fierăstrău
genitiv-dativ singular
  • pește-fierăstrău
  • peștelui-fierăstrău
plural
  • pești-fierăstrău
  • peștilor-fierăstrău
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fierăstrău / ferăstrău ferăstrău herăstrău ferestrău

  • 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chimilioară corzar firiz attach_file 2 exemple
    exemple
    • Sforăi parcă tai lemne cu ferăstrăul. CAMILAR, TEM. 11.
      surse: DLRLC
    • Aici, pe firul Oltului, instalase un ferăstrău mînat de apele lui. BOGZA, C. O. 101.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fierăstrău circular = fierăstrău în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul axei sale.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Fierăstrău cu ramă = fierăstrău cu lama montată într-un cadru.
      surse: NODEX
    • 1.3. Fierăstrău electric portativ = mașină-unealtă având un lanț prevăzut cu dinți tăietori, acționată de un motor electric.
      surse: NODEX
  • 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Firiz + sufix -ău (prin apropiere de fier).
    surse: DEX '09