12 definiții pentru fibulă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fibu sf [At: ODOBESCU, S. II, 297 / Pl: ~le / E: lat fibula] 1 Agrafa (ornamentală) de metal, întrebuințată în Antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2 (Atm) Peroneu.

FÍBULĂ, fibule, s. f. 1. Agrafa (ornamentală) de metal, folosită în Antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. [Acc. și: fibúlă] – Din lat. fibula.

FIBÚLĂ, fibule, s. f. 1. Agrafă (ornamentală) de metal, întrebuințată în antichitate pentru a încheia un veșmânt. 2. (Anat.) Peroneu. – Din lat. fibula.[1]

  1. După DEX’09 și alte surse, acc. și: fíbulă LauraGellner

FÍBULĂ, fibule, s. f. Agrafă de metal întrebuințată în antichitate, cu care se încheiau marginile celor două părți ale unui veșmînt. V. copcă. La 1786, în Burwein... în Elveția, s-au descoperit două hîrdăiașe de bronz care conțineau brățări de aur, fibule sau cbeotori în spirale. ODOBESCU, S. II 297.

FÍBULĂ s.f. 1. Agrafă de metal cu care se încheiau în antichitate hainele. 2. Peroneu. [< lat. fibula, cf. fr. fibule].

FÍBULĂ s. f. 1. agrafă de metal, în antichitate, pentru încheierea veșmintelor. 2. inel purtat de actorii și atleții romani. 3. peroneu. (< lat. fibula, fr. fibule)

FÍBULĂ ~e f. 1) (în trecut) Agrafă de metal care servea pentru a încheia o haină. 2) rar Os lung și subțire situat între genunchi și gleznă; peroneu. /<lat. fibula

*fíbulă f., pl. e (lat. fibula. V. fiulă). Cataramă, bold mare orĭ sponcă la Romanĭ. V. spilcă, boglar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fíbulă s. f., g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule

fíbulă s. f., g.-d. art. fíbulei; pl. fíbule


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: fibulă
  • pronunție: fibulă, fibu
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fibulă
  • fibula
plural
  • fibule
  • fibulele
genitiv-dativ singular
  • fibule
  • fibulei
plural
  • fibule
  • fibulelor
vocativ singular
plural

fibulă

  • 1. Agrafa (ornamentală) de metal, folosită în Antichitate pentru a încheia un veșmânt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • La 1786, în Burwein... în Elveția, s-au descoperit două hîrdăiașe de bronz care conțineau brățări de aur, fibule sau cheotori în spirale. ODOBESCU, S. II 297.
      surse: DLRLC
  • 2. Inel purtat de actorii și atleții romani.
    surse: MDN '00
  • 3. anatomie Os lung și subțire situat între genunchi și gleznă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN NODEX sinonime: peroneu

etimologie: