FIBULĂ, fibule, s. f. Agrafă de metal întrebuințată în antichitate, cu care se încheiau marginile celor două părți ale unui veșmînt. V. copcă. La 1786, în Burwein... în Elveția, s-au descoperit două hîrdăiașe de bronz care conțineau brățări de aur, fibule sau cbeotori în spirale. ODOBESCU, S. II 297.