18 definiții pentru feudă feud


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FEÚDĂ, feude, s. f. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații; fief. [Acc. și: féudă.Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo.

feu sf [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 276/11 / V: (înv) feud sn / A și: feudă / P: fe-u~ / Pl: ~de / E: it feudo] 1 (În Evul Mediu) Domeniu pe care vasalul îl primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații Si: fief (1).

FEÚDĂ, feude, s. f. (În evul mediu) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi; fief. [Acc. și: féudă.Var.: (înv.) feúd s. n.] – Din it. feudo.

FEÚDĂ, feude, s. f. (În orînduirea feudală) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpînire de la seniorul său în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi. – Accentuat și: féudă. – Variantă: (învechit) féud (NEGRUZZI, S. I 273, BĂLCESCU, O. II 144) s. n.

FEÚDĂ s.f. Domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității seniorului, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii. [Pron. fe-u-, var. feud s.n. / < it. feudo, cf. lat. feudum].

FEÚDĂ s. f. domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității acestuia, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii; fief (1). (< it. feudo, lat. feudum)

FEÚDĂ ~e f. (în evul mediu) Proprietate funciară sau venit fix, primit de un vasal de la seniorul său în schimbul unor servicii prestate. [G.-D. feudei; Sil. fe-u-] /<it. feudo, lat. feudum

FEÚD s. n. v. feudă.

feud n. domeniu ce un vasal căpăta cu anumite îndatoriri dela suzeranul său.

*féud n., pl. e și urĭ (mlat. féudum, it. féudo, fr. fief, d. vgerm. fehu, ngerm. vieh, turmă, vită). Domeniŭ pe care un vasal, în schimbu unor obligațiunĭ, îl obținea de la suzeranul luĭ. (La început era viager, ĭar după moartea luĭ Carol cel Mare rămase definitiv ereditar, ca și alodiu). V. ocină.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde

feúdă s. f., g.-d. art. feúdei; pl. feúde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: feudă
  • pronunție: feu
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feu
  • feuda
plural
  • feude
  • feudele
genitiv-dativ singular
  • feude
  • feudei
plural
  • feude
  • feudelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feud
  • feudul
  • feudu‑
plural
  • feude
  • feudele
genitiv-dativ singular
  • feud
  • feudului
plural
  • feude
  • feudelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feudă feud

  • 1. în Evul Mediu (În Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: fief

etimologie: