*féud n., pl. e și urĭ (mlat. féudum, it. féudo, fr. fief, d. vgerm. fehu, ngerm. vieh, turmă, vită). Domeniŭ pe care un vasal, în schimbu unor obligațiunĭ, îl obținea de la suzeranul luĭ. (La început era viager, ĭar după moartea luĭ Carol cel Mare rămase definitiv ereditar, ca și alodiu). V. ocină.