feud sn vz feudă

*FEUD (pl. -de) sn. 🔎Domeniu ce un vasal căpăta, în evul mediu, în mod gratuit și perpetuu, dar cu anumite îndatoriri, de la seniorul său: aceste pretenții erau că Moldova ar fi fost vre-odată un ~ al Poloniei BĂLC. [ lat. med. feudus < germ. feod].

FEUD s. n. v. feudă.

FEUD s.n. v. feudă.

feud n. domeniu ce un vasal căpăta cu anumite îndatoriri dela suzeranul său.

*féud n., pl. e și urĭ (mlat. féudum, it. féudo, fr. fief, d. vgerm. fehu, ngerm. vieh, turmă, vită). Domeniŭ pe care un vasal, în schimbu unor obligațiunĭ, îl obținea de la suzeranul luĭ. (La început era viager, ĭar după moartea luĭ Carol cel Mare rămase definitiv ereditar, ca și alodiu). V. ocină.

FEUDĂ, feude, s. f. (În Evul Mediu, în Apusul Europei) Moșie, domeniu pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații; fief. [Acc. și: feudă. – Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo.

feudă sf [At: E. KOGĂLNICEANU, ap. LET. III, 276/11 / V: (înv) feud sn / A și: feudă / P: fe-u~ / Pl: ~de / E: it feudo] 1 (În Evul Mediu) Domeniu pe care vasalul îl primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații Si: fief (1).

FEUDĂ, feude, s. f. (În evul mediu) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul le primea în stăpânire de la seniorul său, în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi; fief. [Acc. și: feudă. – Var.: (înv.) feud s. n.] – Din it. feudo.

FEUDĂ, feude, s. f. (În orînduirea feudală) Moșie, domeniu, provincie pe care vasalul o primea în stăpînire de la seniorul său în schimbul anumitor obligații și pe care o lucra cu țăranii iobagi. – Accentuat și: feudă. – Variantă: (învechit) feud (NEGRUZZI, S. I 273, BĂLCESCU, O. II 144) s. n.

FEUDĂ s.f. Domeniu primit în stăpînire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității seniorului, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii. [Pron. fe-u-, var. feud s.n. / < it. feudo, cf. lat. feudum].

FEUDĂ s. f. domeniu primit în stăpânire de un vasal de la seniorul său în schimbul recunoașterii suzeranității acestuia, pentru faptul că îi păstra credință și se obliga să-i presteze anumite servicii; fief (1). (< it. feudo, lat. feudum)

FEUDĂ ~e f. (în evul mediu) Proprietate funciară sau venit fix, primit de un vasal de la seniorul său în schimbul unor servicii prestate. [G.-D. feudei; Sil. fe-u-] /<it. feudo, lat. feudum

feudă s. f., g.-d. art. feudei; pl. feude

feudă s. f., g.-d. art. feudei; pl. feude

feudă s. f., g.-d. art. feudei; pl. feude

feudă

FEUDĂ s. v. fief.

FEUDĂ s. (IST.) fief.