făție sf vz fetie

fetie sf [At: MOXA 367/36 / V: (rar) feție, (înv) făție / E: fată + -ie] (Pop.) 1 Timpul pe care îl petrece o fată până se mărită Cf feciorie¹ (1). 2 (Îe) Din ~ia mamei sale De pe timpul când mama era fată. 3 (Și irn; îae) Din trecut. 4 Virginitate. 5 (Înv; îe) A strica ~ia A dezvirgina. 6 (Îvr) Virginitate la bărbat.

fețâie sf vz feție²

feție¹ sf vz fetie

feție² sf [At: ȚIPLEA, P. P. 68 / V: țâie / Pl: ~ii / E: față + -ie] (Reg) Parte a unui deal, care este în bătaia Soarelui.

FETIE sf. 1 Vîrsta de fată ¶ 2 Timpul petrecut de o fată de cînd iese la horă pînă se mărită: Cu hainele din ~ Puse ’n ladă și ’n cutie IK. -BRS. ¶ 3 † Feciorie, virginitate.

❍FEȚIE sf. Loc expus la bătaia soarelui, bun de sădit vie și pomi [față].

FETIE s. f. (Popular) Timpul pe care cineva îl petrece ca fată, de cînd iese la horă și pînă se mărită. Nu-și ascultă paserea, Cum îi cînta patima, Patima ei din fetie Ș-a badii din feciorie! HODOȘ, P. P. 92. Binele meu din fetie Nu-i diac să-l poată scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176. ♦ Feciorie, virginitate.

FETIE s. f. (Pop.) Timpul pe care cineva îl petrece ca fată. ♦ Feciorie, virginitate. – Din fată + suf. -ie.

FETIE f. pop. Stare a vieții unei fete până la căsătorie; viață de fată. /fată + suf. ~ie

fetie f. starea de fată, feciorie.

fetíe f. Starea (etatea) de fată. Virginitate. – Rar feție (ca beție d. beat).

fețíe, V. fetie.

fetie (pop.) s. f., art. fetia, g.-d. fetii, art. fetiei

fetie (pop.) s. f., art. fetia, g.-d. fetii, art. fetiei

fetie s. f., art. fetia, g.-d. fetii, art. fetiei

FETIE s. v. castitate, cinste, feciorie, neprihănire, nevinovăție, virginitate.

fetie s. v. CASTITATE. CINSTE. FECIORIE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. VIRGINITATE.

feție s.f. (reg.) partea de deal expusă la soare, opusă doștinei.

fetíe, s.f. Feciorie, virginitate. – Din fată + suf. -ie (DEX, MDA).

fețíe¹, (fețâie, fățâie), s.f. Fața unui deal (care e mereu în bătaia soarelui). – Din față + suf. -ie (MDA).

fețíe², feții, s.f. (rar) Meseria de făt (la biserică), paraclisier: „... că cine ar vre să-l țipe din feție, să-i întoarcă banii, ca să fie această carte a bisericii...” (Socolan, 2008: 174; doc. din 1802). – Din făt.

fetie, s.f. – Feciorie, virginitate. – Din fată + suf. -ie (DEX, MDA).

feție, (fețâie, fățâie), s.f. – Fața unui deal care aproape toată ziua e în bătaia soarelui și prin urmare e loc acomodat pentru sădirea pomilor (Țiplea, 1906). – Din față (< lat. pop. facia) + suf. -ie (MDA).

fetie, s.f. – Feciorie, virginitate: „Hai, mândră, să-ți arăt glia / Și tu mie fecioria” (Memoria 2001: 101). – Din fată + -ie.

fețâie, (fețâe), s.f. – Fața unui deal care aproape toată ziua e în bătaia soarelui și prin urmare e loc acomodat pentru sădirea pomilor (Țiplea 1906). – Din față (< lat. pop. facia) + -ie.