2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FETÍE s. f. (Pop.) 1. Timpul pe care cineva îl petrece ca fată. 2. Feciorie1, virginitate. – Fată + suf. -ie.

FETÍE s. f. (Pop.) 1. Timpul pe care cineva îl petrece ca fată. 2. Feciorie1, virginitate. – Fată + suf. -ie.

fetie sf [At: MOXA 367/36 / V: (rar) feție, (înv) făție / E: fată + -ie] (Pop.) 1 Timpul pe care îl petrece o fată până se mărită Cf feciorie1 (1). 2 (Îe) Din ~ia mamei sale De pe timpul când mama era fată. 3 (Și irn; îae) Din trecut. 4 Virginitate. 5 (Înv; îe) A strica ~ia A dezvirgina. 6 (Îvr) Virginitate la bărbat.

FETÍE s. f. (Popular) Timpul pe care cineva îl petrece ca fată, de cînd iese la horă și pînă se mărită. Nu-și ascultă paserea, Cum îi cînta patima, Patima ei din fetie Ș-a badii din feciorie! HODOȘ, P. P. 92. Binele meu din fetie Nu-i diac să-l poată scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176. ♦ Feciorie, virginitate.

FETÍE f. pop. Stare a vieții unei fete până la căsătorie; viață de fată. /fată + suf. ~ie

fetíe f. Starea (etatea) de fată. Virginitate. – Rar feție (ca beție d. beat).

feție2 sf [At: ȚIPLEA, P. P. 68 / V: țâie / Pl: ~ii / E: față + -ie] (Reg) Parte a unui deal, care este în bătaia Soarelui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fetíe (pop.) s. f., art. fetía, g.-d. fetíi, art. fetíei

fetíe s. f., art. fetía, g.-d. fetíi, art. fetíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FETÍE s. v. castitate, cinste, feciorie, neprihănire, nevinovăție, virginitate.

fetie s. v. CASTITATE. CINSTE. FECIORIE. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. VIRGINITATE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

fetíe, s.f. – Feciorie, virginitate. – Din fată + suf. -ie (DEX, MDA).

fetíe, s.f. – Feciorie, virginitate: „Hai, mândră, să-ți arăt glia / Și tu mie fecioria” (Memoria 2001: 101). – Din fată + -ie.

fețíe s.f. (reg.) partea de deal expusă la soare, opusă doștinei.

fețíe, (fețâie, fățâie), s.f. – Fața unui deal care aproape toată ziua e în bătaia soarelui și prin urmare e loc acomodat pentru sădirea pomilor (Țiplea, 1906). – Din față (< lat. pop. facia) + suf. -ie (MDA).

Intrare: fetie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fetie
  • fetia
plural
genitiv-dativ singular
  • fetii
  • fetiei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: feție
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feție
  • feția
plural
genitiv-dativ singular
  • feții
  • feției
plural
vocativ singular
plural

fetie popular

  • 1. Timpul pe care cineva îl petrece ca fată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Nu-și ascultă paserea, Cum îi cînta patima, Patima ei din fetie Ș-a badii din feciorie! HODOȘ, P. P. 92.
      surse: DLRLC
    • Binele meu din fetie Nu-i diac să-l poată scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Fată + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09