8 definiții pentru fetiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță.

FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără; fetișoară, fetică. ♦ Fiică tânără (în raport cu părinții ei). – Fată + suf. -iță.

fetiță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pl: ~țe / E: fată + -iță] 1-2 (Șhp) Fată de vârsta copilăriei Si: fetică (1-2), fetișoară (1-2), (pfm) fătucă (1-2), (reg) feticică (1-2), fătuică (1-2), (Trs) fătuță (1-2), (Ban) fetelușă (1-2), (Ban) fetnigea (1-2), fetniguță (1-2), (Mol) fetnergică (1-2). 3-4 (Șhp) Fată tânără (și drăguță) Si: fetișcană (3-4), fetișoară (3-4), (pfm) fătucă (3-4), (reg) feticică, (3-4), fătuică (3-4), (Trs) fătuță (3-4), (Ban) fetelușă (3-4), fetnigea (3-4), fetniguță (3-4), (Mol) fetnergică (3-4). 5 (Teh; iuz) Parte componentă a aparatului numit „sonetă”, având forma unui pilot scurt cu ambele capete tăiate drept, folosit la baterea unui stâlp adânc în pământ.

FETÍȚĂ, fetițe, s. f. Diminutiv al lui fată. 1. Fată mică; fată tînără. Cînd Cațaveica deschise ușa, se văzu o fetiță ca de cinci ani, cu păr auriu, cu gură roșie ca vișina. CAMILAR, TEM. 188. 2. Fiică. Era fetița lor, Anicuța, mai mare mult decît Cănuță. BASSARABESCU, V. 42. Buna mumă, iubind pe fetița sa cu tot focul dragostei părintești... rămase încîntată... văzînd că cere pe fiică-sa. NEGRUZZI, S. I 72.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fetíță s. f., g.-d. art. fetíței; pl. fetíțe

fetíță s. f., g.-d. art. fetíței; pl. fetíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FETÍȚĂ s. copilă, (pop.) fetică, (reg.) cocuță, fătucă, fătuță. (E doar o ~.)

FETIȚĂ s. copilă, (pop.) fetică, (reg.) cocuță, fătucă, fătuță, (prin Transilv. și Mold.) (E doar o ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

femeie / fetiță penală expr. (deț.) 1. homosexual pasiv. 2. om fricos, care se lasă ușor intimidat și dominat.

Intrare: fetiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fetiță
  • fetița
plural
  • fetițe
  • fetițele
genitiv-dativ singular
  • fetițe
  • fetiței
plural
  • fetițe
  • fetițelor
vocativ singular
  • fetiță
  • fetițo
plural
  • fetițelor

fetiță

  • 1. Diminutiv al lui fată; fată mică, fată tânără.
    exemple
    • Cînd Cațaveica deschise ușa, se văzu o fetiță ca de cinci ani, cu păr auriu, cu gură roșie ca vișina. CAMILAR, TEM. 188.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fiică tânără (în raport cu părinții ei).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fiică 2 exemple
      exemple
      • Era fetița lor, Anicuța, mai mare mult decît Cănuță. BASSARABESCU, V. 42.
        surse: DLRLC
      • Buna mumă, iubind pe fetița sa cu tot focul dragostei părintești... rămase încîntată... văzînd că cere pe fiică-sa. NEGRUZZI, S. I 72.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Fată + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09