2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.

FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit, împodobit cu feston. – V. festona.

festonat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: festona] 1 Tivit2. 2 Împodobit cu un feston (1). 3 (D. un obiect textil) A cărui margine a fost cusută pentru a împiedica destrămarea pânzei.

festonat1 sns [At: MDA ms / E: festona] 1-3 Festonare (1-3).

FESTONÁT, -Ă, festonați, -te, adj. Tivit cu feston.

FESTONÁT s. n. festonare. (< festona)

*festonát, -ă adj. (fr. féstonné). Ornat cu festoane.

FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner.

FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi, a împodobi cu feston. – Din fr. festonner.

festona vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr festonner] 1 A tivi. 2 A împodobi cu un feston (1). 3 A executa o cusătură pentru a împiedica destrămarea pânzei.

FESTONÁ, festonez, vb. I. Tranz. A tivi cu feston.

FESTONÁ vb. I. tr. A face un feston, a tivi cu feston. [< fr. festonner].

FESTONÁ vb. tr. a face un feston, a tivi cu feston. (< fr. festonner)

A FESTONÁ ~éz tranz. (obiecte confecționate din materiale textile) A tivi cu feston (pentru a înfrumuseța). /<fr. festonner


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

festoná (a ~) vb., ind. prez. 3 festoneáză

festoná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. festoneáză

Intrare: festonat
festonat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • festonat
  • festonatul
  • festonatu‑
  • festona
  • festonata
plural
  • festonați
  • festonații
  • festonate
  • festonatele
genitiv-dativ singular
  • festonat
  • festonatului
  • festonate
  • festonatei
plural
  • festonați
  • festonaților
  • festonate
  • festonatelor
vocativ singular
plural
Intrare: festona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • festona
  • festonare
  • festonat
  • festonatu‑
  • festonând
  • festonându‑
singular plural
  • festonea
  • festonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • festonez
(să)
  • festonez
  • festonam
  • festonai
  • festonasem
a II-a (tu)
  • festonezi
(să)
  • festonezi
  • festonai
  • festonași
  • festonaseși
a III-a (el, ea)
  • festonea
(să)
  • festoneze
  • festona
  • festonă
  • festonase
plural I (noi)
  • festonăm
(să)
  • festonăm
  • festonam
  • festonarăm
  • festonaserăm
  • festonasem
a II-a (voi)
  • festonați
(să)
  • festonați
  • festonați
  • festonarăți
  • festonaserăți
  • festonaseți
a III-a (ei, ele)
  • festonea
(să)
  • festoneze
  • festonau
  • festona
  • festonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

festonat

  • 1. Tivit, împodobit cu feston.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tivit (adj.)

etimologie:

  • vezi festona
    surse: DEX '98 DEX '09

festona

  • 1. A tivi, a împodobi cu feston.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: tivi (tiv)

etimologie: