FERMENEA, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau în trecut boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene.

fermenea [At: FILIMON, C. II, 305 / V: fermenă, ~minia / S și: (tipărit greșit) ~mehă / Pl: ~ele / E: tc fermene] (Înv) 1 Haină scurtă făcută din stofa brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu. 2 Scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani.

FERMENEA (pl. -nele) sf. 👕 1 ‡ Scurteică cusută cu fir, cu sau fără blană, ce purtau odinioară boierii în timpul verii: boierii cei mari ... îmbrăcau ... vara fermeneaua scurtă I. -GH. ¶ 2 Astăzi, în Muntenia, o scurteică îmblănită cu piele de oaie, scurtă pînă la mijlocul trupului, purtată de țăran sau de țărancă (🖼 2081) [tc. fermenè].

FERMENEA, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene.

FERMENEA, fermenele, s. f. (Învechit) Haină de stofă scurtă pînă la talie, brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu; haină simplă țărănească, scurtă pînă la brîu. Își strînse fermeneaua la piept, apoi mormăi pe gînduri. DELAVRANCEA, H. T. 18. Purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele, broderia căreia... îi acoperea tot peptul. NEGRUZZI, S. I 16. După ce-și strînse fermeneaua la piept... luă o poziție umilitoare și așteptă venirea boierului. FILIMON, C. 44. Nu mi-e de giubea Ca de fermenea. TEODORESCU, P. P. 313.

FERMENEA ~ele f. înv. 1) Haină scurtă (îmblănită), brodată cu fir sau cu mătase, purtată de boieri peste antereu. 2) Haină scurtă, țărănească, căptușită cu blană de oaie. [Art. fermeneaua; G.-D. fermenelei] /<turc. fermene

fermeneà f. 1. od., scurteică cusută cu fir, cu sau fără blană (se purta de boieri în timpul verii): boierii cei mari purtau vara fermeneaua scurtă GHICA; 2. camizol de atlaz al cocoanelor: Arghira purta o fermenea de catifea neagră FIL.; 3. azi, în Muntenia, scurteică țărănească ce acopere numai pieptul și brațele. [Turc. FERMENÈ].

fermeneá f., pl. ele (turc. fermena, pop. fermene). Vechĭ. Un fel de ilic blănit pe care-l purtaŭ odată boĭeriĭ și-l maĭ poartă și azĭ țăraniĭ în Muntenia.

fermenă sf vz fermenea

ferminia sf vz fermenea

fermenea (înv.) s. f., art. fermeneaua, g.-d. art. fermenelei; pl. fermenele

fermenea (înv.) s. f., art. fermeneaua, g.-d. art. fermenelei; pl. fermenele, art. fermenelele

fermenea s. f., art. fermeneaua, g.-d. art. fermenelei; pl. fermenele

fermenea (fermenele), s. f. – Haină scurtă de catifea, cu mîneci lungi, folosită în trecut de boieri, iar astăzi de țărani. – Mr. fermene. Tc. fermene (Șeineanu, II, 169; Meyer 100; Lokotsch 604), cf. ngr. φέρμελη, alb. fermelje, bg. fermene.