10 definiții pentru fermenea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau în trecut boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene.

fermenea [At: FILIMON, C. II, 305 / V: fermenă, ~minia / S și: (tipărit greșit) ~mehă / Pl: ~ele / E: tc fermene] (Înv) 1 Haină scurtă făcută din stofa brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu. 2 Scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani.

FERMENEÁ, fermenele, s. f. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani. – Din tc. fermene.

FERMENEÁ, fermenele, s. f. (Învechit) Haină de stofă scurtă pînă la talie, brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu; haină simplă țărănească, scurtă pînă la brîu. Își strînse fermeneaua la piept, apoi mormăi pe gînduri. DELAVRANCEA, H. T. 18. Purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele, broderia căreia... îi acoperea tot peptul. NEGRUZZI, S. I 16. După ce-și strînse fermeneaua la piept... luă o poziție umilitoare și așteptă venirea boierului. FILIMON, C. 44. Nu mi-e de giubea Ca de fermenea. TEODORESCU, P. P. 313.

FERMENEÁ ~éle f. înv. 1) Haină scurtă (îmblănită), brodată cu fir sau cu mătase, purtată de boieri peste antereu. 2) Haină scurtă, țărănească, căptușită cu blană de oaie. [Art. fermeneaua; G.-D. fermenelei] /<turc. fermene

fermeneà f. 1. od., scurteică cusută cu fir, cu sau fără blană (se purta de boieri în timpul verii): boierii cei mari purtau vara fermeneaua scurtă GHICA; 2. camizol de atlaz al cocoanelor: Arghira purta o fermenea de catifea neagră FIL.; 3. azi, în Muntenia, scurteică țărănească ce acopere numai pieptul și brațele. [Turc. FERMENÈ].

fermeneá f., pl. ele (turc. fermena, pop. fermene). Vechĭ. Un fel de ilic blănit pe care-l purtaŭ odată boĭeriĭ și-l maĭ poartă și azĭ țăraniĭ în Muntenia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fermeneá (înv.) s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle, art. fermenélele

fermeneá s. f., art. fermeneáua, g.-d. art. fermenélei; pl. fermenéle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fermeneá (fermenéle), s. f. – Haină scurtă de catifea, cu mîneci lungi, folosită în trecut de boieri, iar astăzi de țărani. – Mr. fermene. Tc. fermene (Șeineanu, II, 169; Meyer 100; Lokotsch 604), cf. ngr. φέρμελη, alb. fermelje, bg. fermene.

Intrare: fermenea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fermenea
  • fermeneaua
plural
  • fermenele
  • fermenelele
genitiv-dativ singular
  • fermenele
  • fermenelei
plural
  • fermenele
  • fermenelelor
vocativ singular
plural

fermenea

  • 1. Haină scurtă făcută din stofă brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau în trecut boierii peste anteriu; scurteică îmblănită cu blană de oaie, purtată de țărani.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: fermenuță 4 exemple
    exemple
    • Își strînse fermeneaua la piept, apoi mormăi pe gînduri. DELAVRANCEA, H. T. 18.
      surse: DLRLC
    • Purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele, broderia căreia... îi acoperea tot peptul. NEGRUZZI, S. I 16.
      surse: DLRLC
    • După ce-și strînse fermeneaua la piept... luă o poziție umilitoare și așteptă venirea boierului. FILIMON, C. 44.
      surse: DLRLC
    • Nu mi-e de giubea Ca de fermenea. TEODORESCU, P. P. 313.
      surse: DLRLC

etimologie: