FERMENEA, fermenele, s. f. (Învechit) Haină de stofă scurtă pînă la talie, brodată cu fir sau cu mătase, uneori căptușită cu blană, pe care o purtau odinioară boierii peste anteriu; haină simplă țărănească, scurtă pînă la brîu. Își strînse fermeneaua la piept, apoi mormăi pe gînduri. DELAVRANCEA, H. T. 18. Purta una dintr-acele scurte cațaveici, numite fermenele, broderia căreia... îi acoperea tot peptul. NEGRUZZI, S. I 16. După ce-și strînse fermeneaua la piept... luă o poziție umilitoare și așteptă venirea boierului. FILIMON, C. 44. Nu mi-e de giubea Ca de fermenea. TEODORESCU, P. P. 313.