2 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERESTUI vb. IV v. ferestrui.

FERĂSTRUIE s. f. v. ferestruie.

FERESTRUIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestuie, ferăstruie s. f.] – Fereastră + suf. -uie.

FERESTRUIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestuie, ferăstruie s. f.] – Fereastră + suf. -uie.

FERESTUIE s. f. v. ferestruie.

FIERĂSTRUI, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestrui, ferestui, ferăstrui vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău).

ferestrui vt [At: DOSOFTEI, V. S. 40 / V: ~răs~, (Înv) hires~, ~tui / Pzi: ~esc / E: mg fûrészelni apropiat de ferestrău] 1 A tăia ceva cu ferăstrăul. 2 (Fig; mai ales în legătură cu substantivul „munți”) A deschide drum, tăind.

ferestruie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 42/2 / V: -tuie / Pl: ~ici / E: fereastră + -uie] 1-2 (Șhp) Ferestruică (1-2).

FERESTRUI, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestui, ferăstrui vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).[1]

  1. Și fierăstrui (vezi DEX’09). — LauraGellner

FERESTRUI, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia cu ferăstrăul.

FERESTRUIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. Era altă ferestruie, care privea peste acoperișuri de tablă cenușie, peste cartiere sărace și prăfuite, spre marginea orașului. C. PETRESCU, S. 7. Stoica... deschise oblonul, scoase capul pe o îngustă ferestruie și întrebă: «Cine e?». ODOBESCU, S. I 67. – Variantă: ferăstruie (EMINESCU, O. I 84) s. f.

A FERESTRUI ~iesc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni

ferestruie f. fereastră mică, la o pivniță sau pe acoperișul casei.

ferestrúĭe f., pl. și -úĭcă f., pl. ĭ. Fereastră mică.

fĭerăstrăĭésc, fe- și -uĭésc v. tr. (d. fĭerăstrăŭ). Vest. Rar. Taĭ cu fĭerăstrăŭ. – În est rar: feresuĭesc, -sluĭesc (ung. fürészelni).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ferestruie (rar) s. f., art. ferestruia, g.-d. art. ferestruii; pl. ferestrui

!fierăstrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fierăstruiesc, 3 sg. fierăstruiește, imperf. 1 fierăstruiam; conj. prez. 1 sg. să fierăstruiesc, 3 să fierăstruiască

ferestrui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiesc, imperf. 3 sg. ferestruia; conj. prez. 3 să ferestruiască

ferestruie s. f., art. ferestruia, g.-d. art. ferestruii; pl. ferestrui

ferestrui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiesc, imperf. 3 sg. ferestruia; conj. prez. 3 sg. și pl. ferestruiască

ferestruie s. f., art. ferestruia, g.-d. art. ferestruii; pl. ferestrui

ferestrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ferestruiesc, conj. ferestruiască)

ferestruesc, -uește 3, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cerestui, cerestuiesc, vb. IV (reg.) a ferestrui.

Intrare: ferestrui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferestrui
  • ferestruire
  • ferestruit
  • ferestruitu‑
  • ferestruind
  • ferestruindu‑
singular plural
  • ferestruiește
  • ferestruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferestruiesc
(să)
  • ferestruiesc
  • ferestruiam
  • ferestruii
  • ferestruisem
a II-a (tu)
  • ferestruiești
(să)
  • ferestruiești
  • ferestruiai
  • ferestruiși
  • ferestruiseși
a III-a (el, ea)
  • ferestruiește
(să)
  • ferestruiască
  • ferestruia
  • ferestrui
  • ferestruise
plural I (noi)
  • ferestruim
(să)
  • ferestruim
  • ferestruiam
  • ferestruirăm
  • ferestruiserăm
  • ferestruisem
a II-a (voi)
  • ferestruiți
(să)
  • ferestruiți
  • ferestruiați
  • ferestruirăți
  • ferestruiserăți
  • ferestruiseți
a III-a (ei, ele)
  • ferestruiesc
(să)
  • ferestruiască
  • ferestruiau
  • ferestrui
  • ferestruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fierăstrui
  • fierăstruire
  • fierăstruit
  • fierăstruitu‑
  • fierăstruind
  • fierăstruindu‑
singular plural
  • fierăstruiește
  • fierăstruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fierăstruiesc
(să)
  • fierăstruiesc
  • fierăstruiam
  • fierăstruii
  • fierăstruisem
a II-a (tu)
  • fierăstruiești
(să)
  • fierăstruiești
  • fierăstruiai
  • fierăstruiși
  • fierăstruiseși
a III-a (el, ea)
  • fierăstruiește
(să)
  • fierăstruiască
  • fierăstruia
  • fierăstrui
  • fierăstruise
plural I (noi)
  • fierăstruim
(să)
  • fierăstruim
  • fierăstruiam
  • fierăstruirăm
  • fierăstruiserăm
  • fierăstruisem
a II-a (voi)
  • fierăstruiți
(să)
  • fierăstruiți
  • fierăstruiați
  • fierăstruirăți
  • fierăstruiserăți
  • fierăstruiseți
a III-a (ei, ele)
  • fierăstruiesc
(să)
  • fierăstruiască
  • fierăstruiau
  • fierăstrui
  • fierăstruiseră
hirestui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hirestrui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hireslui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
herestui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cerestui
  • cerestuire
  • cerestuit
  • cerestuitu‑
  • cerestuind
  • cerestuindu‑
singular plural
  • cerestuiește
  • cerestuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cerestuiesc
(să)
  • cerestuiesc
  • cerestuiam
  • cerestuii
  • cerestuisem
a II-a (tu)
  • cerestuiești
(să)
  • cerestuiești
  • cerestuiai
  • cerestuiși
  • cerestuiseși
a III-a (el, ea)
  • cerestuiește
(să)
  • cerestuiască
  • cerestuia
  • cerestui
  • cerestuise
plural I (noi)
  • cerestuim
(să)
  • cerestuim
  • cerestuiam
  • cerestuirăm
  • cerestuiserăm
  • cerestuisem
a II-a (voi)
  • cerestuiți
(să)
  • cerestuiți
  • cerestuiați
  • cerestuirăți
  • cerestuiserăți
  • cerestuiseți
a III-a (ei, ele)
  • cerestuiesc
(să)
  • cerestuiască
  • cerestuiau
  • cerestui
  • cerestuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferăstrui
  • ferăstruire
  • ferăstruit
  • ferăstruitu‑
  • ferăstruind
  • ferăstruindu‑
singular plural
  • ferăstruiește
  • ferăstruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferăstruiesc
(să)
  • ferăstruiesc
  • ferăstruiam
  • ferăstruii
  • ferăstruisem
a II-a (tu)
  • ferăstruiești
(să)
  • ferăstruiești
  • ferăstruiai
  • ferăstruiși
  • ferăstruiseși
a III-a (el, ea)
  • ferăstruiește
(să)
  • ferăstruiască
  • ferăstruia
  • ferăstrui
  • ferăstruise
plural I (noi)
  • ferăstruim
(să)
  • ferăstruim
  • ferăstruiam
  • ferăstruirăm
  • ferăstruiserăm
  • ferăstruisem
a II-a (voi)
  • ferăstruiți
(să)
  • ferăstruiți
  • ferăstruiați
  • ferăstruirăți
  • ferăstruiserăți
  • ferăstruiseți
a III-a (ei, ele)
  • ferăstruiesc
(să)
  • ferăstruiască
  • ferăstruiau
  • ferăstrui
  • ferăstruiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ferestui
  • ferestuire
  • ferestuit
  • ferestuitu‑
  • ferestuind
  • ferestuindu‑
singular plural
  • ferestuiește
  • ferestuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ferestuiesc
(să)
  • ferestuiesc
  • ferestuiam
  • ferestuii
  • ferestuisem
a II-a (tu)
  • ferestuiești
(să)
  • ferestuiești
  • ferestuiai
  • ferestuiși
  • ferestuiseși
a III-a (el, ea)
  • ferestuiește
(să)
  • ferestuiască
  • ferestuia
  • ferestui
  • ferestuise
plural I (noi)
  • ferestuim
(să)
  • ferestuim
  • ferestuiam
  • ferestuirăm
  • ferestuiserăm
  • ferestuisem
a II-a (voi)
  • ferestuiți
(să)
  • ferestuiți
  • ferestuiați
  • ferestuirăți
  • ferestuiserăți
  • ferestuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ferestuiesc
(să)
  • ferestuiască
  • ferestuiau
  • ferestui
  • ferestuiseră
Intrare: ferestruie
ferestruie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferestruie
  • ferestruia
plural
  • ferestrui
  • ferestruile
genitiv-dativ singular
  • ferestrui
  • ferestruii
plural
  • ferestrui
  • ferestruilor
vocativ singular
plural
ferăstruie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferăstruie
  • ferăstruia
plural
  • ferăstrui
  • ferăstruile
genitiv-dativ singular
  • ferăstrui
  • ferăstruii
plural
  • ferăstrui
  • ferăstruilor
vocativ singular
plural
ferestuie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferestuie
  • ferestuia
plural
  • ferestui
  • ferestuile
genitiv-dativ singular
  • ferestui
  • ferestuii
plural
  • ferestui
  • ferestuilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ferestrui, ferestruiescverb

  • 1. A tăia ceva cu fierăstrăul. DEX '09 DLRLC
etimologie:

ferestruie, ferestruisubstantiv feminin

  • 1. Ferestruică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ferestruică
    • format_quote Era altă ferestruie, care privea peste acoperișuri de tablă cenușie, peste cartiere sărace și prăfuite, spre marginea orașului. C. PETRESCU, S. 7. DLRLC
    • format_quote Stoica... deschise oblonul, scoase capul pe o îngustă ferestruie și întrebă: «Cine e?». ODOBESCU, S. I 67. DLRLC
etimologie:
  • Fereastră + sufix -uie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.