13 definiții pentru ferestruie ferăstruie ferestuie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -uie.

FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. [Var.: ferestúie, ferăstrúie s. f.] – Fereastră + suf. -uie.

ferestruie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 42/2 / V: -tuie / Pl: ~ici / E: fereastră + -uie] 1-2 (Șhp) Ferestruică (1-2).

FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. Era altă ferestruie, care privea peste acoperișuri de tablă cenușie, peste cartiere sărace și prăfuite, spre marginea orașului. C. PETRESCU, S. 7. Stoica... deschise oblonul, scoase capul pe o îngustă ferestruie și întrebă: «Cine e?». ODOBESCU, S. I 67. – Variantă: ferăstrúie (EMINESCU, O. I 84) s. f.

ferestruie f. fereastră mică, la o pivniță sau pe acoperișul casei.

ferestrúĭe f., pl. și -úĭcă f., pl. ĭ. Fereastră mică.

FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie.

FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie.

FERĂSTRÚIE s. f. v. ferestruie.

FERESTÚIE s. f. v. ferestruie.

FERESTÚIE s. f. v. ferestruie.

ferăstruie sf vz ferestruie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi

ferestrúie s. f., art. ferestrúia, g.-d. art. ferestrúii; pl. ferestrúi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FERESTRÚIE s. ferestruică.

Intrare: ferestruie
ferestruie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferestruie
  • ferestruia
plural
  • ferestrui
  • ferestruile
genitiv-dativ singular
  • ferestrui
  • ferestruii
plural
  • ferestrui
  • ferestruilor
vocativ singular
plural
ferăstruie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferăstruie
  • ferăstruia
plural
  • ferăstrui
  • ferăstruile
genitiv-dativ singular
  • ferăstrui
  • ferăstruii
plural
  • ferăstrui
  • ferăstruilor
vocativ singular
plural
ferestuie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ferestuie
  • ferestuia
plural
  • ferestui
  • ferestuile
genitiv-dativ singular
  • ferestui
  • ferestuii
plural
  • ferestui
  • ferestuilor
vocativ singular
plural

ferestruie ferăstruie ferestuie

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Era altă ferestruie, care privea peste acoperișuri de tablă cenușie, peste cartiere sărace și prăfuite, spre marginea orașului. C. PETRESCU, S. 7.
      surse: DLRLC
    • Stoica... deschise oblonul, scoase capul pe o îngustă ferestruie și întrebă: «Cine e?». ODOBESCU, S. I 67.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fereastră + sufix -uie.
    surse: DEX '98 DEX '09