FERĂSTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.

ferăstrui v vz ferestrui

FERĂSTRUÍ vb. IV v. ferestrui.

FERESTRUÍ vb. IV v. fierăstrui.

FIERĂSTRUÍ, fierăstruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu fierăstrăul. [Var.: ferestruí, ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (prin apropiere de fierăstrău).

ferăstruie sf vz ferestruie

ferestrui vt [At: DOSOFTEI, V. S. 40 / V: ~răs~, (Înv) hires~, ~tui / Pzi: ~esc / E: mg fûrészelni apropiat de ferestrău] 1 A tăia ceva cu ferăstrăul. 2 (Fig; mai ales în legătură cu substantivul „munți”) A deschide dmm, tăind.

ferestruie sf [At: DOSOFTEI, V. S. 42/2 / V: -tuie / Pl: ~ici / E: fereastră + -uie] 1-2 (Șhp) Ferestruică (1-2).

ferestui v vz ferestrui

FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia ceva cu ferăstrăul. [Var.: ferestuí, ferăstruí vb. IV] – Din magh. fürészelni (apropiat de ferestrău).^[1]

FERESTRUÍ, ferestruiesc, vb. IV. Tranz. A tăia cu ferăstrăul.

FERESTRÚIE, ferestrui, s. f. Ferestruică. Era altă ferestruie, care privea peste acoperișuri de tablă cenușie, peste cartiere sărace și prăfuite, spre marginea orașului. C. PETRESCU, S. 7. Stoica... deschise oblonul, scoase capul pe o îngustă ferestruie și întrebă: «Cine e?». ODOBESCU, S. I 67. – Variantă: ferăstrúie (EMINESCU, O. I 84) s. f.

A FERESTRUÍ ~iésc tranz. (copaci, lemne, scânduri etc.) A tăia cu ferăstrăul. /<ung. fürészelni

ferestruie f. fereastră mică, la o pivniță sau pe acoperișul casei.

ferestrúĭe f., pl. uĭ și -úĭcă f., pl. ĭ. Fereastră mică.

fĭerăstrăĭésc, fe- și -uĭésc v. tr. (d. fĭerăstrăŭ). Vest. Rar. Taĭ cu fĭerăstrăŭ. – În est rar: feresuĭesc, -sluĭesc (ung. fürészelni).