9 definiții pentru fenotip

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FENOTIP s. n. (Biol.) Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu. – Din fr. phénotype.

FENOTIP s. n. (Biol.) Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu. – Din fr. phénotype.

fenotip sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: fr phénotype] (Blg) 1 Ansamblu de însușiri, caracteristice ale unui individ, determinate de ereditate și de condițiile de mediu. 2 Subunitate a speciei care cuprinde populații diferențiate de particularitățile fenologice.

FENOTIP s.n. (Biol.) 1. Totalitatea însușirilor caracteristice ale unui organism, care s-au format în procesul dezvoltării individuale. 2. Subunitate a speciei care cuprinde populații diferențiate prin particularitățile fenologice. [< fr. phénotype, cf. gr. phainein – a apărea, typos – tip].

FENOTIP s. n. (biol.) totalitatea însușirilor și caracterelor vizibile ale unui organism, rezultat al interacțiunii dintre genotip și mediu. (< fr. phénotype)

FENOTIP n. biol. Totalitate a particularităților unui individ, care se manifestă în mod vizibil, legate de ereditate și de condițiile de mediu. /<fr. phénotype

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FENO- „apariție, revenire, strălucire, vizibil, aparent”. ◊ gr. phaino, ein „a apărea, a străluci” > fr. phéno-, germ. phäno-, it. feno-, engl. pheno- > rom. feno-.~citologie (v. cito-, v. -logie1), s. f., studiul citologic al relațiilor dintre modificările nucleului celular și histogeneză; ~clin (v. -clin), s. n., variantă clonală cu manifestări fenotipice particulare; ~dem (v. -dem), s. n., populație cu caractere fenotipice distincte; ~copie (v. -copie), s. f., mutație neereditară în fenogeneza unui genotip sub influența factorilor externi; ~fază (v. -fază), s. f., etapă din periodicitatea dezvoltării în viața plantelor (germinare, înflorire etc.); ~gam (v. -gam), adj., fanerogamă; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare ontogenetică a caracterelor ereditare sub influența tuturor factorilor genetici ai organismului în cadrul condițiilor de mediu; ~logie (v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul și cu stabilirea legăturilor dintre fazele de vegetație ale plantelor și anotimpurilor; ~plaste (v. -plaste), s. n. pl., materiale plastice obținute pe bază de acid fenic; ~spermie (v. -spermie), s. f., stare a unei semințe abortive; ~termic (v. -termic), adj., cu considerarea factorilor termici în raport cu fenologia; ~tip (v. -tip), s. n., ansamblu de însușiri particulare, manifestate vizibil la un organism, și formate în procesul dezvoltării sale individuale; ~tipic (v. -tipic), adj., referitor la fenotip.

Intrare: fenotip
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenotip
  • fenotipul
  • fenotipu‑
plural
  • fenotipuri
  • fenotipurile
genitiv-dativ singular
  • fenotip
  • fenotipului
plural
  • fenotipuri
  • fenotipurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fenotip, fenotipurisubstantiv neutru

biologie
  • 1. Ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN MDN '00 DETS
  • 2. Subunitate a speciei care cuprinde populații diferențiate prin particularitățile fenologice. MDA2 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.