15 definiții pentru fenomenal

din care

Explicative DEX

FENOMENAL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal.

FENOMENAL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal.

fenomenal, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 19 / Pl: ~i, ~e / E: fr phénoménal] 1 a (Flz; îoc numenal) Care se referă la aparența lucrurilor, nu la esența lor. 2 a Referitor la fenomene (4). 3-5 a, av, i Extraordinar.

*FENOMENAL adj. 1 Privitor la un fenomen 2 Fig. Surprinzător, uimitor [fr.].

FENOMENAL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care posedă o însușire într-un grad atît de mare încît iese din comun, provoacă uimire, uluiește. Înzestrat cu o memorie fenomenală, știa pe de rost întregul Infern al lui Dante. BART, E. 190. 2. (Fil.) Care ține de fenomene, de natura fenomenelor.

FENOMENAL, -Ă adj. 1. Surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. De fenomen, de natura fenomenelor. [Cf. fr. phénoménal, it. fenomenale].

FENOMENAL, -Ă adj. 1. surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. care ține de fenomen, de natura fenomenelor. (< fr. phénomenal)

FENOMENAL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care ține de fenomene; propriu fenomenelor. 2) Care uimește prin proprietățile sale; ieșit din comun; extraordinar. /<fr. phénoménal

fenomenal a. 1. relativ la un fenomen; 2. fig. surprinzător, uimitor.

*fenomenál, -ă adj. (d. fenómen; fr. phénoménal). Relativ la fenomen. Fig. Surprinzător, uĭmitor. Adv. În mod fenomenal.

Ortografice DOOM

fenomenal adj. m., pl. fenomenali; f. fenomena, pl. fenomenale

fenomenal adj. m., pl. fenomenali; f. fenomenală, pl. fenomenale

fenomenal adj. m., pl. fenomenali; f. sg. fenomenală, g.-d. art. fenomenalei, pl. fenomenale

Sinonime

FENOMENAL adj. 1. v. extraordinar. 2. v. cumplit.

FENOMENAL adj. 1. colosal, enorm excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. colosal, cumplit, extraordinar, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, inspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

Antonime

Fenomenal ≠ ordinar

Intrare: fenomenal
fenomenal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenomenal
  • fenomenalul
  • fenomenalu‑
  • fenomena
  • fenomenala
plural
  • fenomenali
  • fenomenalii
  • fenomenale
  • fenomenalele
genitiv-dativ singular
  • fenomenal
  • fenomenalului
  • fenomenale
  • fenomenalei
plural
  • fenomenali
  • fenomenalilor
  • fenomenale
  • fenomenalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fenomenal, fenomenaadjectiv

  • 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. adesea adverbial Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Înzestrat cu o memorie fenomenală, știa pe de rost întregul Infern al lui Dante. BART, E. 190. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.