13 definiții pentru fenomenal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal.

FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor. 2. (Adesea adverbial) Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește; extraordinar. – Din fr. phénoménal.

fenomenal, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 19 / Pl: ~i, ~e / E: fr phénoménal] 1 a (Flz; îoc numenal) Care se referă la aparența lucrurilor, nu la esența lor. 2 a Referitor la fenomene (4). 3-5 a, av, i Extraordinar.

FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care posedă o însușire într-un grad atît de mare încît iese din comun, provoacă uimire, uluiește. Înzestrat cu o memorie fenomenală, știa pe de rost întregul Infern al lui Dante. BART, E. 190. 2. (Fil.) Care ține de fenomene, de natura fenomenelor.

FENOMENÁL, -Ă adj. 1. Surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. De fenomen, de natura fenomenelor. [Cf. fr. phénoménal, it. fenomenale].

FENOMENÁL, -Ă adj. 1. surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. care ține de fenomen, de natura fenomenelor. (< fr. phénomenal)

FENOMENÁL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care ține de fenomene; propriu fenomenelor. 2) Care uimește prin proprietățile sale; ieșit din comun; extraordinar. /<fr. phénoménal

fenomenal a. 1. relativ la un fenomen; 2. fig. surprinzător, uimitor.

*fenomenál, -ă adj. (d. fenómen; fr. phénoménal). Relativ la fenomen. Fig. Surprinzător, uĭmitor. Adv. În mod fenomenal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. fenomenálă, pl. fenomenále

fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. sg. fenomenálă, g.-d. art. fenomenálei, pl. fenomenále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FENOMENÁL adj. 1. v. extraordinar. 2. v. cumplit.

FENOMENAL adj. 1. colosal, enorm excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. colosal, cumplit, extraordinar, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, inspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

Intrare: fenomenal
fenomenal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fenomenal
  • fenomenalul
  • fenomenalu‑
  • fenomena
  • fenomenala
plural
  • fenomenali
  • fenomenalii
  • fenomenale
  • fenomenalele
genitiv-dativ singular
  • fenomenal
  • fenomenalului
  • fenomenale
  • fenomenalei
plural
  • fenomenali
  • fenomenalilor
  • fenomenale
  • fenomenalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fenomenal

  • 1. Care aparține fenomenelor, privitor la fenomene, de natura fenomenelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. adesea adverbial Care posedă o însușire într-un grad atât de mare, încât provoacă uimire, uluiește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: extraordinar surprinzător uluitor antonime: ordinar attach_file un exemplu
    exemple
    • Înzestrat cu o memorie fenomenală, știa pe de rost întregul Infern al lui Dante. BART, E. 190.
      surse: DLRLC

etimologie: