fenomenal, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 19 / Pl: ~i, ~e / E: fr phénoménal] 1 a (Flz; îoc numenal) Care se referă la aparența lucrurilor, nu la esența lor. 2 a Referitor la fenomene (4). 3-5 a, av, i Extraordinar.

FENOMENÁL, -Ă, fenomenali, -e, adj. 1. Care posedă o însușire într-un grad atît de mare încît iese din comun, provoacă uimire, uluiește. Înzestrat cu o memorie fenomenală, știa pe de rost întregul Infern al lui Dante. BART, E. 190. 2. (Fil.) Care ține de fenomene, de natura fenomenelor.

FENOMENÁL, -Ă adj. 1. Surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. De fenomen, de natura fenomenelor. [Cf. fr. phénoménal, it. fenomenale].

FENOMENÁL, -Ă adj. 1. surprinzător, ieșit din comun, uluitor. 2. care ține de fenomen, de natura fenomenelor. (< fr. phénomenal)

FENOMENÁL ~ă ( ~i, ~e) 1) Care ține de fenomene; propriu fenomenelor. 2) Care uimește prin proprietățile sale; ieșit din comun; extraordinar. /<fr. phénoménal

fenomenal a. 1. relativ la un fenomen; 2. fig. surprinzător, uimitor.

*fenomenál, -ă adj. (d. fenómen; fr. phénoménal). Relativ la fenomen. Fig. Surprinzător, uĭmitor. Adv. În mod fenomenal.

fenomenal adj. m., pl. fenomenali; f. fenomenală, pl. fenomenale

fenomenal adj. m., pl. fenomenali; f. fenomenală, pl. fenomenale

fenomenál adj. m., pl. fenomenáli; f. sg. fenomenálă, g.-d. art. fenomenálei, pl. fenomenále

FENOMENÁL adj. 1. v. extraordinar. 2. v. cumplit.

FENOMENAL adj. 1. colosal, enorm excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. colosal, cumplit, extraordinar, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, inspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.)

Fenomenal ≠ ordinar