9 definiții pentru feleștioc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec.

FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. – Et. nec.

feleștioc sn [At: CREANGĂ, GL. / V: ~iuc, (2) ~toc / Pl: ~oace / E: nct] (Reg) 1 Pămătuf făcut dintr-un băț scurt, cu câlți sau o cârpă la un capăt Si: feleșteu (1). 2 Mănunchi de busuioc cu care se aghezmuiește. 3 Fitil pentru opaiț făcut dintr-o bucată de cârpă.

FELEȘTIÓC, feleștiocuri, s. n. (Regional) Pămătuf cu care se unge osia căruței cu păcură sau bocancii cu unsoare. Mă lua frumușel de bărbie cu mîna stîngă, iar cu cea dreaptă muia feleștiocul în strachina cu dohot. CREANGĂ, A. 46. De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. id. P. 106. – Pronunțat: -tioc.

FELEȘTIÓC ~uri n. Băț scurt, prevăzut cu un mănunchi de câlți sau de cârpe, prins la un capăt, folosit la uns osia căruței. /Orig. nec.

feleștioc n. Mold. 1. fitil pentru opaiț; 2. bețișor cu o cârpă la un capăt cu care țăranul unge osia carului; muia feleștiocul în strachina cu dohot CR. [Pare un compromis între felezău și sfeștoc].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feleștióc (reg.) (-tioc) s. n., pl. feleștiócuri

feleștióc s. n., pl. feleștiócuri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

feleștióc, feleștiócuri, s.n. (reg.) 1. pămătuf cu care se ung tălpile bocancilor sau osia căruței. 2. fitil pentru opaiț.

Intrare: feleștioc
feleștioc substantiv neutru
  • silabație: fe-leș-tioc info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feleștioc
  • feleștiocul
  • feleștiocu‑
plural
  • feleștiocuri
  • feleștiocurile
genitiv-dativ singular
  • feleștioc
  • feleștiocului
plural
  • feleștiocuri
  • feleștiocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feleștioc

  • 1. regional Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Mă lua frumușel de bărbie cu mîna stîngă, iar cu cea dreaptă muia feleștiocul în strachina cu dohot. CREANGĂ, A. 46.
      surse: DLRLC
    • De inima căruței atîrnau păcornița cu feleștiocul și posteuca. CREANGĂ, P. 106.
      surse: DLRLC

etimologie: