12 definiții pentru feleșag feliușag


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FELEȘÁG, feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel.

feleșag sn [At: SADOVEANU, P. S. 29 / V: ~liu~ / Pl: ~uri / E: mg feleseg Cf fel] (Îrg) 1 Caracter. 2 Obicei.

FELEȘÁG, (rar) feleșaguri, s. n. (Reg.) Fel de a fi, de a se manifesta; fire, caracter, obicei. [Var.: feliușág s. n.] – Din magh. féleség. Cf. fel.

FELEȘÁG, (rar) feleșaguri, s. n. (Regional) Fel de a fi; fire, caracter, soi; obicei. Pistruga rîse zgomotos, cum îi era feleșagul la asemenea taclale. SADOVEANU, M. C. 112. Răposatul fusese om aprig și certăreț... Fecioru-său, Zaharia, se alesese de la început din alt feleșag. C. PETRESCU, R. DR. 23. A îmbătrînit de timpuriu; așa i-i feleșagul lui, la inimă-i tot verde. MIRONESCU, S. A. 42. – Variantă: feliușág (CREANGĂ, P. 225) s. n.

FELEȘÁG ~uri n. pop. Însușire caracteristică a unui individ; fel de a fi; fire; caracter; natură. /<ung. féleség

feleșág n., pl. urĭ (ung. féleség). Nord. Fel, fire, natură: așa e feleșagu luĭ. – Și felĭușag.

FELIUȘÁG s. n. v. feleșag.

feliușag n. Mold. fel, fire: adormi cerbul cu ochii deschiși, cum i-i feliușagul CR. [Tras din feliu cu ajutorul unui sufix analogic (cf. rămășag)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feleșág (reg.) s. n., pl. feleșáguri

feleșág s. n., pl. feleșáguri

Intrare: feleșag
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feleșag
  • feleșagul
  • feleșagu‑
plural
  • feleșaguri
  • feleșagurile
genitiv-dativ singular
  • feleșag
  • feleșagului
plural
  • feleșaguri
  • feleșagurilor
vocativ singular
plural
feliușag substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feliușag
  • feliușagul
  • feliușagu‑
plural
  • feliușaguri
  • feliușagurile
genitiv-dativ singular
  • feliușag
  • feliușagului
plural
  • feliușaguri
  • feliușagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

feleșag feliușag

  • 1. regional Fel de a fi, de a se manifesta.
    exemple
    • Pistruga rîse zgomotos, cum îi era feleșagul la asemenea taclale. SADOVEANU, M. C. 112.
      surse: DLRLC
    • Răposatul fusese om aprig și certăreț... Fecioru-său, Zaharia, se alesese de la început din alt feleșag. C. PETRESCU, R. DR. 23.
      surse: DLRLC
    • A îmbătrînit de timpuriu; așa i-i feleșagul lui, la inimă-i tot verde. MIRONESCU, S. A. 42.
      surse: DLRLC

etimologie: