Definiția cu ID-ul 899241:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FELEȘAG, (rar) feleșaguri, s. n. (Regional) Fel de a fi; fire, caracter, soi; obicei. Pistruga rîse zgomotos, cum îi era feleșagul la asemenea taclale. SADOVEANU, M. C. 112. Răposatul fusese om aprig și certăreț... Fecioru-său, Zaharia, se alesese de la început din alt feleșag. C. PETRESCU, R. DR. 23. A îmbătrînit de timpuriu; așa i-i feleșagul lui, la inimă-i tot verde. MIRONESCU, S. A. 42. – Variantă: feliușag (CREANGĂ, P. 225) s. n.