12 definiții pentru feerie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

feerie sf [At: ALECSANDRI, P. III, 54 / P: fe-e~ / Pl: ~ii / E: fr féerie] 1 Priveliște nespus de frumoasă, ca în basme. 2 Reprezentație teatrală, de circ etc. cu personaje și tematică mitică, cu montare, costume și efecte scenice pline de strălucire.

FEERÍE, feerii, s. f. 1. Priveliște nespus de frumoasă, încântătoare, ca în basme. 2. Reprezentație teatrală, de circ etc., cu personaje și tematică mitică, cu montare și costumație pline de culoare și de strălucire și cu numeroase trucaje și efecte scenice. [Pr.: fe-e-] – Din fr. féerie.

FEERÍE, feerii, s. f. 1. Priveliște nespus de frumoasă, încântătoare, ca în basme. 2. Reprezentație teatrală, de circ etc., cu personaje și tematică mitică, cu montare și costumație pline de culoare și de strălucire și cu numeroase trucaje și efecte scenice. [Pr.: fe-e-] – Din fr. féerie.

FEERÍE, feerii, s. f. 1. Priveliște nespus de frumoasă, încîntătoare, ca în basme. Privește împăcat poetul, atras de vesela lumină, Și ca o umbră-albastră piere acum în alba feerie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 23. Peste-a nopții feerie Se ridică mîndra lună. EMINESCU, O. I 207. Mi se părea că mă aflu într-o lume de feerii; parcă așteptam din minut în minut să văd deschizîndu-se cerul și pămîntul. BOLINTINEANU, O. 330. 2. Piesă de teatru cu subiect fantastic, de basm, cu montare strălucitoare, bogată și cu numeroase efecte scenice. Ieșeau în poetica vale a Socolei, de unde în asfințituri de soare se vedea Iașul ca un decor de feerie. SADOVEANU, E. 133.

FEERÍE s.f. 1. Priveliște frumoasă, fantastică (ca în basme). 2. Operă dramatică cu subiect și personaje fantastice și cu o montare strălucitoare. [Pron. fe-e-, gen. -iei. / < fr. féerie].

FEERÍE s. f. 1. priveliște nespus de frumoasă, fantastică (ca în basme). 2. operă dramatică cu subiect și personaje fantastice și cu o montare strălucitoare. (< fr. féerie)

FEERÍE ~i f. 1) Reprezentație de teatru sau de circ cu personaje fantastice, care necesită o montare specială și efecte scenice considerabile. 2) fig. Priveliște de o frumusețe încântătoare. [Art. feeria; G.-D. feeriei; Sil. -ri-e] /<fr. féerie

feerie f. 1. piesă de teatru în care apar vrăjitoare sau fee; 2. fig. spectacol feeric: peste a nopții feerie se ridică mândra lună EM.

*feeríe f. (fr. féerie). Farmec, frumuseță ca în grădinile zînelor. Pĭesă teatrală în care apar zîne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

feeríe (fe-e-) s. f., art. feería, g.-d. art. feeríei; pl. feeríi, art. feeríile

feeríe s. f., art. feería, g.-d. art. feeríei; pl. feeríi, art. feeríile


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FEERIE (< fr. féerie, derivat de la fée, zînă) Specie a genului dramatic, de obicei în versuri, mai rar în proză, cu personaje supranaturale, realizare uneori a unei armonioase îmbinări a poeziei, a muzicii, a dansului, a decorului scenic. Ilustrată în literatura universala îndeosebi de Skakespeare (Visul unei nopți de vară, Furtuna), în literatura noastră de scriitori ca V. Alecsandri (Sînziana și Pepelea), Victor Eftimiu (Înșir-te mărgărite, Cocoșul Negru), feeria aduce pe scenă, prin subiectul și personajele sale fantastice, o atmosferă de vis, de realitate, specifică basmului din al cărui tezaur se inspiră de cele mai multe ori. CRAINICUL (de pe trepte): Trîmbițași! (trîmbițele tac), cinstită curte, Oaspeți mari din țări străine, Prea slăvitul domn al nostru – fie-i zilele senine - Va grăi-nțelepte vorbe... Se cuvine a-l asculta. Cu smerenie și grijă! Ascultăm, Măria-ta! ALB ÎMPĂRAT: Oaspeți dragi, mărită doamnă, fetelor, cinstită curte, Nu mai am de-aci-nainte zile lungi, ci zile scurte. Numărați îmi sînt de-acuma bobii vieții, numărați! Astăzi, mîine, întîlni-voi pe strămoșii, împărați... Stăpînind ținutul nostru în credința strămoșească, Rareori îngăduit-am minții mele să greșească, Rareori, supușii țării înălțat-au ruga lor, Fără să-mi aplec urechea, rugilor, plînsorilor. Zilele îmi fură multe, dar rămasu-mi-au puține... Mîna-mi dreaptă abia poate schiptrul țării a-l mai ține. Iar pe fruntea-n care gînduri adunatu-s-au mereu A părinților cunună mă apasă tot mai greu... Nu-nzestrai pe-mpărăteasă cu odraslă bărbătească, Fetele îmi sînt nădejdea. Le-am poftit să se gătească Și, cu voia dumneavoastră, se porniră vestitori La-mpărații, frați de-o lege, să trimeată pețitori. Împărații dinainte se gătiseră, se spune, Așteptînd să vină vestea de la noi din soare-apune. Deci se veseliră foarte... căci precum în urm-aflai, Dumnealor primiră solii cu mărire și alai. Toți urmașii li-s aicea... iară fetele și ele... Vom schimba pînă diseară cîte trei și trei inele... Spuneți crailor să intre... să s-aleagă dintre ei Trei voinici să-mi țină locul... Astăzi unul, – mîine trei! Spuneți crailor să intre! (V. EFTIMIU, Înșir-te, mărgărite)

Intrare: feerie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • feerie
  • feeria
plural
  • feerii
  • feeriile
genitiv-dativ singular
  • feerii
  • feeriei
plural
  • feerii
  • feeriilor
vocativ singular
plural