FEERIE, feerii, s. f. 1. Priveliște nespus de frumoasă, încîntătoare, ca în basme. Privește împăcat poetul, atras de vesela lumină, Și ca o umbră-albastră piere acum în alba feerie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 23. Peste-a nopții feerie Se ridică mîndra lună. EMINESCU, O. I 207. Mi se părea că mă aflu într-o lume de feerii; parcă așteptam din minut în minut să văd deschizîndu-se cerul și pămîntul. BOLINTINEANU, O. 330. 2. Piesă de teatru cu subiect fantastic, de basm, cu montare strălucitoare, bogată și cu numeroase efecte scenice. Ieșeau în poetica vale a Socolei, de unde în asfințituri de soare se vedea Iașul ca un decor de feerie. SADOVEANU, E. 133.