2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

FĂTA, pers. 3 fată, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare.

FĂTA, pers. 3 fată, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare.

FĂȚĂRI, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

FĂȚĂRI, fățăresc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se preface, a se fățărnici. – Din fățare (înv. „fățărnicie” < față).

făta vt [At: DOSOFTEI, PS. 26 / Pzi: 3 fată / E: ml fetare] 1 (D. mamifere) A naște. 2 (Dep; d. oameni) A naște. 3 (Fig; irn) A produce.

fățăra v vz fățări

fățări [At: COD. VOR. 142/7 / V: ~ra / Pzi: ~resc / E: fățare] (Înv) 1 vi A părtini (la judecată). 2 vr A se preface.

FĂTA (a 3-a sg. (fată) vb. tr. și intr. 1 A naște (vorb. de animalele mamifere), a face pui: oaia finului fătase un miel ISP.; proverb. cînd îi dai îi fată vaca (sau iapa); cînd îi cei, îi moare vițelul (sau mînzul), se zice despre cei cari caută tot felul de scuze, cînd e vorba să înapoieze un lucru pe care l-au căpătat cu împrumut, după multe stăruințe din partea lor 2 Fig. iron. A produce: vă petreceți vremea a ~ niște stihuri schilăvoase NEGR. [lat. fētare].

‡FĂȚĂRI (-ăresc) I. vb. intr. A părtini, a fi părtinitor, a ținea parte unuia în paguba altuia: să nu cunoști pre nici-unul den ceia ce judeci, ce să zice să nu fățărești PRV. -MB.. II. vb. refl. A se preface, a se fățărnici: oamenii puteau să se fățărească, dar nu puteau trăi decît ... hărțuindu-se mereu între dînșii SLV. [față].

PARTURIUNT MONTES, NASCITUR RIDICULUS MUS (lat.) (Horațiu) = Fată munții și născură un șoarece (D. Cantemir). Se spune de o acțiune sgomotoasă de pe urma căreia nu iese nimic de seamă.

FĂTA, pers. 3 fată, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut; despre animale mamifere) A naște, a face pui. Sub căruță, fătase, pe-o mînă de paie ude, o cățea cu bot subțiat de foame. CAMILAR, TEM. 51. Oaia finului fătase un miel. ISPIRESCU, L. 208. Am o vacă neagră Și cînd fată, Toți copiii aleargă (Ceaunul). ȘEZ. IV 67. Are tata o oaie laie Și-a fătat doi miei în paie (Cățeaua). GOROVEI, C. 56. ◊ Fig. Cînd a stat să fete [pădurea] Cotoșmana o dihanie ca asta?! GALACTION, O. I 274.

FĂTA, pers. 3 fată, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare.

A FĂTA pers. 3 fată tranz. (despre femelele animalelor mamifere) A face să apară pe lume. /<lat. fetare

A SE FĂȚĂRI mă ~esc intranz. pop. v. A SE FĂȚĂRNICI. /Din fățare

fătà v. 1. a naște pui, vorbind de animale: caprele au fătat; 2. fig. a produce (ironic): a făta niște stihuri schilăvoase NEGR. [Lat. FETARE].

2) făt, a -á v. tr. (lat. fêtare, a oŭa. Tot de aicĭ și fecund, făt 1, fată. – Făt, fețĭ, fată, fătăm; să fete). Nasc, vorbind de mamifere.

Ortografice DOOM

făta (a ~) vb., ind. prez. 3 fată, imperf. 3 pl. fătau; conj. prez. 3 să fete

fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă fățăresc, 3 sg. se fățărește, imperf. 1 sg. mă fățăream; conj. prez. 1 sg. să mă fățăresc, 3 să se fățărească; imper. 2 sg. afirm. fățărește-te; ger. fățărindu-mă

făta (a ~) vb., ind. prez. 3 fată

!fățări (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se fățărește, imperf. 3 sg. se fățărea; conj. prez. 3 să se fățărească

făta vb., ind. prez. 3 sg. fată

fățări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fățăresc, imperf. 3 sg. fățărea; conj. prez. 3 sg. și pl. fățărească

Etimologice

făta (fătat, fătat), vb. – A făta. – Mr. fitare, fet, megl. fet. Lat. fĕtare (Pușcariu 587; Candrea-Dens., 562; REW 3271; DAR), cf. sard. fedare, sicil. fitari, abruz. fetá, march. fetî, piem. fe (în sicil. și abruz. cu sensul special de „a face ouă”), Santander jedar. Der. fătăciune, s. f. (fătat al oilor; înv., dobăndă luată pentru pămînt; țarc rezervat pentru oi să fete; fătat; organ genital al vacii), cu suf. -ciune, ca mortăciune, spurcăciune (după Candrea-Dens., 563 și REW, direct din lat. fetationem); fătăciunat, s. n. (înv., numărătoare a turmelor); fătat, s. n. (acțiunea de a făta); fătătoare, adj. (care fată); fătătoare, s. f. (care fată; organ genital al vacii).

Argou

la anul, când o făta bostanul expr. (iron.) niciodată.

Sinonime

FĂTA vb. a face, a naște, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un vițel.)

FĂTA vb. a face, a naște, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un vițel.)

Intrare: făta
verb (VT54)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • făta
  • fătare
  • fătat
  • fătatu‑
  • fătând
  • fătându‑
singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • fată
(să)
  • fete
  • făta
  • fătă
  • fătase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • fată
(să)
  • fete
  • fătau
  • fătară
  • fătaseră
Intrare: fățări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fățări
  • fățărire
  • fățărit
  • fățăritu‑
  • fățărind
  • fățărindu‑
singular plural
  • fățărește
  • fățăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fățăresc
(să)
  • fățăresc
  • fățăream
  • fățării
  • fățărisem
a II-a (tu)
  • fățărești
(să)
  • fățărești
  • fățăreai
  • fățăriși
  • fățăriseși
a III-a (el, ea)
  • fățărește
(să)
  • fățărească
  • fățărea
  • fățări
  • fățărise
plural I (noi)
  • fățărim
(să)
  • fățărim
  • fățăream
  • fățărirăm
  • fățăriserăm
  • fățărisem
a II-a (voi)
  • fățăriți
(să)
  • fățăriți
  • fățăreați
  • fățărirăți
  • fățăriserăți
  • fățăriseți
a III-a (ei, ele)
  • fățăresc
(să)
  • fățărească
  • fățăreau
  • fățăriră
  • fățăriseră
fățăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fătaverb

  • 1. (Despre animale mamifere) A face pui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: naște pui
    • format_quote Sub căruță, fătase, pe-o mînă de paie ude, o cățea cu bot subțiat de foame. CAMILAR, TEM. 51. DLRLC
    • format_quote Oaia finului fătase un miel. ISPIRESCU, L. 208. DLRLC
    • format_quote Am o vacă neagră Și cînd fată, Toți copiii aleargă (Ceaunul). ȘEZ. IV 67. DLRLC
    • format_quote Are tata o oaie laie Și-a fătat doi miei în paie (Cățeaua). GOROVEI, C. 56. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd a stat să fete [pădurea] Cotoșmana o dihanie ca asta?! GALACTION, O. I 274. DLRLC
etimologie:

fățări, fățărescverb

etimologie:
  • fățare (învechit „fățărnicie” din față). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.