13 definiții pentru fatalism

FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte determinate și că totul se desfășoară sub forța implacabilă a destinului sau a providenței divine. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme.

FATALÍSM s. n. Doctrină care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor ar fi dinainte determinate de destin. ♦ Atitudinea omului fatalist. – Din fr. fatalisme.

FATALÍSM s. n. Teorie idealistă după care dezvoltarea istorică este determinată de o forță necunoscută, de soartă, de destin. Fatalismul neagă rolul activ al maselor în istorie, considerînd că intervenția omului în dezvoltarea societății este inutilă, că omul este o marionetă a legilor implacabile ale istoriei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 118.

fatalísm s.n. 1 Doctrină filosofică, religioasă sau convingere conform cărora dezvoltarea istorică, evenimentele din viața oamenilor sunt dinainte stabilite de o forță supranaturală, sunt determinate de destin. 2 Atitudine a omului fatalist. • / <fr. fatalisme, germ. Fatalismus; cf. lat. fatum, -i „destin”.

FATALÍSM s. predestinare, predestinație. (Concepția nefastă a ~ului.)

FATALÍSM s.n. Concepție filozofică idealistă mistică, potrivit căreia totul în lume și societate, întreaga desfășurare istorică a evenimentelor, a vieții, este predeterminată de soartă, de providență, de forțe supranaturale. [< fr. fatalisme, cf. lat. fatum – destin].

FATALÍSM s. n. concepție filozofică sau religioasă potrivit căreia totul în lume și în societate, întreaga desfășurare istorică a evenimentelor, a vieții este predeterminată de o forță implacabilă. (< fr. fatalisme)

FATALÍSM n. 1) Concepție idealistă în filozofie, conform căreia dezvoltarea naturii și a societății se află în dependență totală de anumite forțe. 2) Credință mistică în inevitabilitatea soartei. /<fr. fatalisme

fatalism n. doctrină care atribue destinului totul și neagă liberul arbitru. Credința în fatalitate e adânc înrădăcinată în poporul nostru, care o rezumă zicând: așa i-a fost să fie, expresiune care se apropie mai mult de fatalismul oriental; dar concepțiunea despre Ursitoare poartă caracterul păgân al Destinului antic (v. scrisă și ursitoare).

*fatalízm n., pl. e (d. fatal; fr. -isme). Doctrină filosofică [!] după care toate întîmplările îs hotărîte irevocabil din ainte [!] de o putere unică și supranaturală (Dumnezeŭ). – Fatalizmu e unu din caracterele spirituluĭ musulmanilor, care, cu el, se consolează de cele maĭ marĭ nenorocirĭ. Și Româniĭ îs cam fataliștĭ, după cum se vede din proverbu: Ce ți-e scris (de destin), în frunte ți-e pus. V. determinizm.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FATALÍSM s. predestinație. (Concepția nefastă a ~.)

Intrare: fatalism
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fatalism fatalismul
plural
genitiv-dativ singular fatalism fatalismului
plural
vocativ singular
plural