opțiuni
  • info

3 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FASONAT1 s. n. Fasonare. – V. fasona.

FASONAT1 s. n. Fasonare. – V. fasona.

FASONAT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.

FASONAT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Fam.) Care face nazuri, fasoane. – V. fasona.

fasonat2, ~ă [At: KLOPȘTOCK, F. 289 / Pl: ~ați, ~e / E: fasona] 1 (D. obiecte) Căruia i s-a dat o anumită formă, prin prelucrare. 2 (Fig; rar; d. caracterul, personalitatea cuiva) Format într-un anumit spirit. 3 (Sil; d. copacii doborâți) Care este prelucrat și clasat. 4 (Hor; d. puieți, viță de vie) Ale cărui ramuri și rădăcini au fost scurtate. 5 (Fig; fam) Care face nazuri.

fasonat1 sns [At: LTR / E: fasona] 1-3 (Rar) Fasonare (1-3). 4 (Hor; șîs ~ul puieților) Fasonare (4).

FASONAT1 s. n. sg. Fasonare. Fasonatul oțelului. ◊ Fasonatul puieților = operația reducerii rădăcinilor și a lăstarilor unui puiet în vederea plantării.

FASONAT2, -Ă, fasonați, -te, adj. (Despre lucruri) Care a primit, căruia i s-a dat o anumită formă. Fier fasonat. Lemn fasonat.

FASONAT s.n. Fasonare. ◊ Fasonatul puieților = operația de reducere a rădăcinilor și a lăstarilor puieților în vederea plantării. [< fasona].

FASONAT, -Ă adj. Care a suferit operația de fasonare; care are o anumită formă, croială. [< fr. façonné].

FASONAT s. n. fasonare. (< fasona)

FASONAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A FASONA. 2) fig. fam. (despre oameni) Care face fasoane; mofturos; năzuros; capricios. /v. a fasona

FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner.

FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). ♦ Fig. (Rar) A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. – Din fr. façonner.

fasona vt [At: IONESCU, M. 687 / Pzi: ~nez / E: fr faconner] 1 A da unui obiect o anumită formă. 2 (Fig; rar) A modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. 3-4 A efectua operațiile de fasonare (3-4).

FASONA, fasonez, vb. I. Tranz. 1. A da o anumită formă unui lucru. V. fason (1). Perfecționarea industriei indigene cere... a introduce progresele maeștrilor și a meșteșugurilor celor care fasonează mai iute materiile primare. I. IONESCU, M. 687. ◊ (Poetic) Dunărea roade, mănîncă malurile albiei sale, cuplează, fasonează, modifică forma scoarței pămîntului pe unde trece. BART, E. 124. 2. Fig. (Rar) A forma caracterul, personalitatea cuiva. Analizînd pe artist din punctul de vedere fiziologic, psihologic, moral etc., vom da de mediul înconjurător, care a fasonat pe artist. GHEREA, ST. CR. II 11.

FASONA vb. I. tr. 1. A da formă, fason unui lucru. 2. (Fig.) A modela caracterul cuiva. [< fr. façonner].

FASONA vb. tr. 1. a da o anumită formă unui lucru. ◊ a prelucra prin deformare plastică un material, în vederea realizării unui obiect de o anumită formă. 2. (fig.) a modela caracterul cuiva. (< fr. façonner)

A FASONA ~ez tranz. 1) (obiecte) A aduce în concordanță cu un fason; a face să capete (prin prelucrare) o anumită formă; a modela. 2) rar (caractere, firi, individualități etc.) A supune unei influențe dirijate (pentru a modifica); a modela. /<fr. façonner

fasonà v. 1. a da un fason, o formă particulară; 2. fig. a forma spiritul.

*fasonéz v. tr. (fr. façonner). Formez, daŭ formă elegantă, cĭoplesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fasonat s. n.

fasonat s. n.

fasonat s. n.

fasona (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. fasonez, 3 fasonează; conj. prez. 1 sg. să fasonez, 3 să fasoneze

fasona (a ~) vb., ind. prez. 3 fasonează

fasona vb., ind. prez. 1 sg. fasonez, 3 sg. și pl. fasonează

fasonez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FASONAT s. v. fasonare.

FASONAT adj. modelat. (Material ~.)

FASONAT adj. modelat. (Material ~.)

FASONA vb. a forma, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un material.)

FASONA vb. a forma, a modela, (înv. și pop.) a tipări. (A ~ un material.)

Intrare: fasonat (adj.)
fasonat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasonat
  • fasonatul
  • fasonatu‑
  • fasonată
  • fasonata
plural
  • fasonați
  • fasonații
  • fasonate
  • fasonatele
genitiv-dativ singular
  • fasonat
  • fasonatului
  • fasonate
  • fasonatei
plural
  • fasonați
  • fasonaților
  • fasonate
  • fasonatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: fasonat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fasonat
  • fasonatul
  • fasonatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • fasonat
  • fasonatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: fasona
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fasona
  • fasonare
  • fasonat
  • fasonatu‑
  • fasonând
  • fasonându‑
 singular plural
  • fasonează
  • fasonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fasonez
 (să)
  • fasonez
  • fasonam
  • fasonai
  • fasonasem
a II-a (tu)
  • fasonezi
 (să)
  • fasonezi
  • fasonai
  • fasonași
  • fasonaseși
a III-a (el, ea)
  • fasonează
 (să)
  • fasoneze
  • fasona
  • fasonă
  • fasonase
plural I (noi)
  • fasonăm
 (să)
  • fasonăm
  • fasonam
  • fasonarăm
  • fasonaserăm
  • fasonasem
a II-a (voi)
  • fasonați
 (să)
  • fasonați
  • fasonați
  • fasonarăți
  • fasonaserăți
  • fasonaseți
a III-a (ei, ele)
  • fasonează
 (să)
  • fasoneze
  • fasonau
  • fasonară
  • fasonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fasonat, fasonatăadjectiv

  • 1. (Despre obiecte) Căruia i s-a dat, care a căpătat o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: modelat
    • format_quote Fier fasonat. Lemn fasonat. DLRLC
etimologie:

fasonatsubstantiv neutru

  • 1. Fasonare. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: fasonare
    • format_quote Fasonatul oțelului. DLRLC
    • 1.1. Fasonatul puieților = operația reducerii rădăcinilor și a lăstarilor unui puiet în vederea plantării. DLRLC DN
etimologie:
  • vezi fasona DEX '09 DEX '98 DN

fasona, fasonezverb

  • 1. A da unui obiect o anumită formă (în urma unui proces de prelucrare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Perfecționarea industriei indigene cere... a introduce progresele maeștrilor și a meșteșugurilor celor care fasonează mai iute materiile primare. I. IONESCU, M. 687. DLRLC
    • format_quote poetic Dunărea roade, mănîncă malurile albiei sale, cuplează, fasonează, modifică forma scoarței pămîntului pe unde trece. BART, E. 124. DLRLC
    • 1.1. figurat rar A forma, a modela caracterul, personalitatea etc. cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: forma modela
      • format_quote Analizînd pe artist din punctul de vedere fiziologic, psihologic, moral etc., vom da de mediul înconjurător, care a fasonat pe artist. GHEREA, ST. CR. II 11. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.